– De cand s-a mutat maica-ta la noi, am slabit 21 de grame…i-am zis neveste-mii aseara.
– Si ce vrei sa spui cu asta? ma intreba ea.
– Mi-a mancat sufletul din mine!

Mica publicitate:
Pierdut nevasta peste hotare.O declar nula.

Merge sotia cu sotul in SUA se cazeaza intr-un hotel la un moment dat, sotia vede un soarece in camera, se sperie, urla si ii zice sotului:
– Suna repede la receptie, ca tu stii mai bine engleza si zi-le ca la noi in camera este un soarece.
Sotul: Hello.
Receptie: Hello.
Sotul: Do you know Tom&Jerry?
Receptie: Yes
Sotul: Jerry is here !

Cea mai scurta si mai uzuala intrebare adresata femeilor,”Vrei?”, merita cel mai scurt si mai uzual raspuns:”Da!”

Intrebare:
– Cum se numea soacra lui Adam?
Raspuns:
– Adam nu avea soacra pentru ca traia in RAI !

‎-iubitule ma vei iubi cand voi fi batrana si urata?
-draga, te iubesc.

Se întâlnesc doi vechi prieteni:
– Ce mai face papagalul tău?
– Din păcate a murit…
– De ce? Era bolnav?
– Nu, a murit de ciudă, de când m-am însurat el nu a mai scos o vorbă în casă, nu reuşea să o depăşească pe nevastă-mea!

Aud în spatele meu o maşină de poliţie, mă uit, îmi face semn să trag pe dreapta, opresc şi poliţistul îmi zice:
– Ştii că ai pierdut-o pe soţia ta cu câţiva km în urmă ?
– Slavă cerului, îi zic poliţistului, credeam că am rămas surd !

De pe un forum auto pentru femei:
-Urgent! Stie cineva cum se opreste motorul?

O blonda castigase la loterie. Sotul ei a ramas surprins. A intrebat-o cum a reusit sa gaseasca numerele corecte.
Ea a raspuns:
-Am avut un vis in care imi aparea cifra sapte de trei ori. Asa ca am inmultit sapte cu trei si mi-a dat douazecisiopt.
-Si apoi ce ai facut?
-Am cumparat biletul cu numarul 28 si am castigat.
-Bine dar sapte inmultit cu trei nu fac 28, ci 21!
Femeia i-a raspuns:
-Auzi! Oi fi tu matemetician, dar tot eu sunt cea care am castigat la loto!

Mișu St. Popescu vrea să divorțeze.
Lung prilej de vorbe și de ipoteze !

Unii spun că Mișu singur e de vină,
Că la ei în casă n-a fost zi senină.
Că nu poate nimeni să-i mai intre-n voie
Și-a avut norocul de-a găsit pe Zoe,
Care-i rabdă toate de când l-a luat.
Că desigur alta nu l-ar fi răbdat
Nici măcar o lună, însă biata fată
Este bunătatea personificată !
Că-nainte Zoe până nu-l luase
A respins partide mult mai serioase:
Jorj Athanasiu, cînd era flăcău…
Goldman de la Credit… Guță Popândău,
Angrosist de vinuri, — o partidă rară
Și cu care Mișu nici nu se compară —
Toți cu situații și destul de “bine”,
Refuzați de dânsa, ca să ia… pe cine !
Că săraca Zoe când l-a cunoscut
Era fără slujbă și dator vândut.
Că de-atunci încoace ea zadarnic speră,
Că el n-are-n casă nici o manieră,
Nu respectă seara orele de masă,
Rareori cu leafa nimerește-acasă,
Frecventează cele mai de jos localuri
Și se ține noaptea numai de scandaluri…
Dar mai e un lucru mai fenomenal:
Mișu St. Popescu este imoral !
Parcă ea nu știe că, de-acum un an,
Dumnealui se ține cu madam Vârlan?
O caricatură… un chibrit… o aia
Cu piciorul mare și c-un păr cât claia,
O mahalagioaică… Afectată… rea, —
De se miră lumea: ce-a găsit la ea?

Alții spun că totuși nu-i de vină el,
Că din contra, Mișu e un soț model,
Însă ea, Popeasca, este o ingrată.
C-ar fi stat și-acuma tot nemăritată,
Dacă din păcate nu s-ar fi găsit
Un neghiob ca Mișu, un îmbrobodit…
C-a luat-o tocmai de pe la Vaslui
Unde se dusese la un văr de-al lui
Care-avea la dânșii casă cu chirie.
Că vorbeau adesea la bucătărie,
Mai cu seamă ziua când trecea la masă.
Că duduca Zoe scutura prin casă
Și — nu zice nimeni că era bigotă —
Însă franțuzește nu știa o iotă !
Că găsind odată niște cărți franceze,
A rugat pe Mișu “s-o inițieze”…
(Promitea fetița !) Tot așa mereu,
Azi o sărutare, mâine… mai știu eu?
Ba cu franțuzeasca, ba cu scuturatul,
Până când la urmă a-ncurcat băiatul !…
Toate astea însă la un loc denotă
C-a luat-o goală, fără nici o dotă.
Trei perechi de case? Știe Dumnezeu…
Trei perechi de mofturi ! — N-o spun numai eu.

Întrebați pe Lambru, pe madam Palade
(O persoană-n vârstă, foarte cumsecade)
Și pe toată lumea care-o cunoștea,
C-a luat-o numai cu ce-a fost pe ea…
El putea desigur altfel să se-nsoare, —
Dar în loc să-i fie recunoscătoare,
Să-l respecte-n casă și să-l menajeze,
Dumneaei, din contra, ține să dicteze !
Mișu nu e liber nici măcar un pas,
Toată lumea vede că l-a dus de nas.
Dar în schimb, firește, ea, de la-nceput
Fără nici o jenă a făcut ce-a vrut.
Seara, când o cauți, pleacă la cucoane,
Ziua se ocupă numai cu romane,
Iar bucătăreasa (c-au schimbat femeia)
Are tot pe mână, până când și cheia
De la magazie și de la dulap, —
Care va să zică și-a făcut de cap.

Alții spun că Zoe, la madam Lipan,
A-ntâlnit pe unu, Iorgu Damian, —
Flutur de saloane, mare pușlama.
Că-ntre ei desigur exista ceva,
Fi’ndcă ea-ntr-o clipă de sinceritate
A scăpat o vorbă la madam Stamate:
“Ah, ma chere, ce nobil și distins băiet !…”
Iar madam Stamate n-a ținut secret,
Și-i destul să afle câteva persoane…
Tot atunci, se vede, una din cocoane
I-a făcut pesemne lui o anonimă
Unde iscălise doar atât: „Cu stimă…”
Și-i scria acolo — spun din auzite —
Că „madam Popescu prea se compromite…”
Dar el n-a citit-o, nefiind francată.
Și-a trecut și asta.
În sfârșit, odată
Trebuind să plece Mișu la Vaslui
Pentru niște case, — un amic de-al lui,
Unul de la Bancă, l-a pornit cu sila
Să ia trenul numai până la Chitila
Și să stea acolo tocmai timpul strict,
Ca să-i poată prinde în flagrant delict…
Că venind Popescu și văzând lumină,
A intrat în curte tocmai prin grădină
Și bătând la ușa care dă-n salon,
Cineva din casă i-a strigat: “Pardon !”

Zoe sta de vorbă, nici nu s-aștepta
(Că era devreme… zece și ceva)
Și crezând că-i mâța sau vrun alt ecou,
Când văzu că-i Mișu, a rămas tablou,
El păru deodată foarte încântat.
— Mă iertați — le zise — că v-am deranjat !…

Puse-apoi paltonul peste geamantan
Și venind cu-ncetul către Damian
Care sta să plece, zise: — “Bună seara.
(Damian atuncea s-a făcut ca ceara.)
Nu mai stați de vorbă? Poate că ți-e somn…
Te grăbești prea tare, mult stimate domn !”
Și zicând acestea cu o voce calmă,
Vru să-l ia de guler și să-i dea o palmă.
— “Domnule Popescu… nene ! stai un pic…
Pe parola noastră că n-a fost nimic !…
Damian, săracul, nu știa ce zice, —
Dar găsind la urmă un moment propice,
Când văzu că treaba tot mai rău se-ncurcă,
A fugit…
Iar soții se certară furcă.
Ea-l lua cu bine, nu-l scotea din “dragă”,
Socotind că astfel va putea s-o dreagă,
Dar la urma urmei, ca să-l deie gata,
A-nceput să facă, ea, pe supărata.
Că odinioară l-a iubit un pic,
Dar nu-l cunoscuse chiar așa mojic…
Și-ntorcând o clipă capul îndărăt,
I-a strigat din ușă: — “Te-ai prostit di tăt !…”

Toate astea însă n-au nici un temei,
Că nu știe nimeni ce-a fost între ei.
Vineri toată lumea a putut să-i vadă
Amândoi alături, braț la braț, pe stradă…
Ei, și știți, aseară, după ce-a stat ploaia,
Ce-a aflat Tănțica de la Procopoaia
Când s-a dus să-i ceară un model de șorț?…
Că madam Popescu nu mai dă divorț.

(G.Topirceanu – In jurul unui divort)

Nu totdeauna iti acord atentie. Insa nici atunci cand o fac, nu pricep ce spui.

Toate femeile au nevoie de un barbat care sa le sprijine ( DE PERETE)

Cum a luat o blonda scoala de soferi?

Scoala n-a reusit s-o ia, era bine intepenita, si nici examenul scris. A reusit in cele din urma la oral.

Dragi domnisoare,
Aveti pielea uscata? Parul rar? Aveti probleme cu greutatea? Veniti la noi. E intuneric iar noi suntem beti!