Din punct de vedere tehnic, alcoolul este o solutie.

O femeie avea un barbat betiv, care isi cam petrecea zilele prin carciumi. Intr-o zi, vine la usa un tip aratos, si o intreaba:

– Unde e sotul tau?

– Nu e acasa… zice femeia.

Tipul intra in casa, o ia in brate, o pune in pat si isi fac de cap salbatic. A doua zi, tipul vine iar:

– Unde e sotul tau?

– Nici azi nu e acasa…

Scena se repeta, a treia zi la fel, a patra la fel… . La un moment dat, femeia se intreaba:

– Oare ce-o vrea asta de la barbatu-meu, ca il tot cauta atata?

Doi betivi stau pe marginea drumului, asezati pe bordura in fata carciumii. Barmanul ii intreaba:

– Voi de ce nu plecati catre casa, ce asteptati aici?

– Sa vina nevestele noastre cu facaletul, sa ne duca acasa…

Am umat un curs de citire rapidă şi am citit “Război şi pace” în 20 de minute. E ceva cu Rusia. (Woody Allen)

Un poliţist se gândea.

«Un profesor – avocat – face cu un elev al său următoarea învoială: „Până-n trei ani eu, profesorul, mă oblig a te face avocat perfect. Dacă primul proces ce-l vei avea îl vei câştiga, atunci îmi vei plăti suma cutare; dacă-l vei pierde, nu-mi vei plăti nimic.”

Cei trei ani s-au împlinit. Tânărul este avocat, după ce a depus un strălucit examen de admisiune la liberă practică. Deştept băiat, dar ingrat. El refuză să plătească onorariul profesorului, care i-l reclamă cu stăruinţă.

Profesorul îl dă în judecată.
La înfăţişare, tânărul se apără astfel:
— Domnilor magistraţi, contractul dintre mine şi onorabila parte adversă spune că dacă voi câştiga primul meu proces să plătesc atâta, daca-l voi pierde să nu plătesc nimic. Or, acesta fiind primul meu proces, voi avea onoarea să pun, faţă cu dv., onoratei părţi adverse, următoarea dilemă: din două una — sau dv. îmi daţi câştig de cauză, respingând pretenţia reclamantului, şi atunci nu-i dau nimic; sau îi admiteţi d-sale reclamaţia şi-i daţi dreptate, şi atuncea eu pierz procesul, şi pierzând acest prim proces al meu, după clauza contractului nostru, nu am să-i plătesc nimic. Deci şi-ntr-un caz şi într-altul, nu voi avea să-i dau nimic: reclamaţia d-sale este nulă şi neavenită.

Tribunalul rămâne adânc pătruns. Se dă cuvântul reclamantului:
— Domnilor magistraţi, reclamaţia mea este dreaptă tocmai pentru că o fac: căci dacă, după contract, n-am dreptul a-mi lua onorariul decât în cazul când discipulul meu ar câştiga primul său proces, atunci cum viu eu şi cer acest onorariu înainte de a avea onorata parte adversă un proces? Cum viu eu să-i ocazionez acest prim proces şi să mă expun la acea grozavă dilemă pe care mi-a pus-o? Vă voi arăta cum. Mai întâi îi fac acest proces, pentru că trebuie să-mi plătească înainte chiar de a avea un proces. Ce spune contractul nostru, ştim cu toţii: daca tânărul va câştiga primul proces, îmi va da atâta; dacă-l va pierde, nu-mi va da nimic. Apoi din două una: ori voi câştiga eu, reclamantul, partea adversă fiind condamnată să-mi plătească ce-i reclam; sau voi pierde eu, îmi veţi respinge reclamaţia, dând câştig de cauză părţii adverse în acest prim proces al său, şi atunci, după litera contractului, partea adversă este datoare să-mi plătească ce-i reclam.

Sentinţa:
„Având în vedere că atât reclamantul cât şi intimatul ar şi pierde şi ar şi câştiga, şi dacă ar câştiga şi dacă ar pierde:
Hotărăşte:
Respinge cererea reclamantului, dar condamnă pe intimat la plata datoriei.”»
(I.L. Caragiale, Logica baroului)

Un individ statea la coada la “impinge tava”, si cand ajunse la tejghea, imi spuse:
– Burger si chips-uri, te rog!
– Desigur, domnule! i-am raspuns. Serviti aici sau…la pachet, pentru acasa?
– Du-te dracu’ de tampit! tipa el, luandu-si portia si plecand la masa lui.

Imi place la nebunie slujba asta pe care o am la cantina inchisorii…

Un doctor moare, ajunge la poarta Raiului si aude vocea Sfantului Petru:
– Furnizorii intra prin usa din spate.

Nevasta-mea il intreaba pe fiul nostru.
“Ia spune, ti-a placut azi cu tati la gradina zoologica”?
“Nu prea”- zice fiu-miu “A fost plictisitor”
“Plictisitor?!” De ce?? il intreaba.
“Pai mami, in afara de niste cai care alergau in jurul unei piste, n-am vazut altceva…”

Examen la o sectie de politie. Intra primul candidat, i se ofera o fotografie din profil a unui individ si i se cere sa spuna ce poate deduce depre acel individ.
– Acest om are o singura ureche! zice politistul.
– Iesi afara, idiotule, nu vezi ca e o poza din profil?
Intrã al doilea candidat, se uita la fotografia cu pricina si zice:
– Din câte vad eu, omul asta are o singura ureche!
– Afara!
Intra al treilea candidat, studiaza îndelung fotografia si se pronunta:
– Evident, acest cetatean poarta lentile de contact!
– Genial, cum ti-ai dat seama?
– Pai cum sa poarte ochelari daca are o singura ureche???

Un sat din Transilvania, toti locuitorii romani,un singur evreu
Preot: Itic,am venit sa te botez roman
Itic :Bine parinte
Preot (udandu-l de trei ori cu apa): Te botez Ion.
Toate bune,pana in postul Craciunului cand femeile satului anunta preotul ca din curtea lui Ion vine un miros persistent de friptura.
Preotul: Ioane,ce gatesti?
Ion: Mazare parinte,mazare
Preotul verifica tigaia, unde, era o bucata mare de friptura de porc
Preot: Da bine Ioane,asta e carne…..
Ion: Parinte, dumneata cand m-ai botezat, m-ai stropit de trei ori cu apa si ai zis ca de acum te numesti Ion. Asa, si eu am aruncat de trei ori apa pe carnea asta si am zis…Mazare te botez.

Fuego a rămas fără permis pentru că împodobea în mers brăduțul parfumat de la oglindă!

Dumnezeu nu poate ierta păcatele unui manelist. Sunt fără număr…

Doi hoţi eliberaţi din penitenciar au terminat banii repede. S-au gîndit cum să facă rost de bani. Să spargă o bancă? Nu au scule performante. Să spargă un magazin? Poate nu găsesc suficienţi bani. S-au hotărît să spargă ceva la care nu se aşteapta nimeni: sediul poliţiei! Ajung în biroul comandantului şi deschid fişetul. În primul sertar, valută.
– Nu luăm valuta că e înseriată!
Al doilea fişet e plin cu bijuterii.
– Nu le luăm că bijuteriile sînt sub urmărire!
Al treilea fişet: un dosar plin cu amprente.
– Ăsta îl luăm şi facem bine şi la prietenii nostri!
A doua zi, ofiterul de serviciu raportează comandantului că a fost spart biroul.
– Ce au luat, valuta?
– Nu.
– Bijuteriile?
– Nu.
– Atunci ce?
– Condica de prezenţă a poliţiei

Judecatorul:
-Acuzat de ce ai furat automobilul?
-Era parcat la cimitir…si am crezut ca proprietarul e mort…