– Ei, și ce cadou ai primit de ziua ta ?
– Vezi în curtea noastră Mercedesul acela, 600, bleumarin.
– Aaa, foarte mișto !!!…
– Ei bine, am primit o șapca cam de aceiași culoare.

A fost odată un Senior care hotărâse să facă o excursie prin Europa.
Ajungând în Marea Britanie, din aeroport a cumpărat un ghid de călătorie ce cuprindea castelele ce pot fi vizitate în M. Britanie, în el fiind menționate zilele și orele de vizită, uneori acestea fiind foarte limitate. Pe una dintre paginile ghidului, Seniorul a văzut o ofertă specială “Castelul Vieții Tale.” Din fotografiile prezentate, castelul nu este mai bun sau mai rău ca altele… Ghidul mai indica că, din motive care vor fi anunțate mai târziu, pentru vizitarea castelului nu se percepe taxa la intrare, ci la ieșire, iar coordonarea zilei și orei vizitei, urmează a se face individual, la numărul de telefon indicat.
Intrigat de oferta neobișnuită, domnul de cum ajunge la hotel, formează numărul de telefon și se înțelege cu proprietarul despre data călătoriei.

Totul în lume decurge după anumite legi, era inscripționat la intrarea în castel, iar la ușă domnul a fost întâmpinat cu foarte multă amabilitate către un om îmbrăcat într-o fusta tipic scoțiană, în carouri.

– Ceilalți vizitatori au intrat deja? – se interesează turistul.

– Ceilalți vizitatori??? – se miră omul. Nu, numai e nimeni, vizitele în Castelul nostru se efectuează individual și nici serviciile unui ghid nu oferim.

Nespunând nimic cu referire la programul de lucru, el a început ai povesti turistului istoria castelului și a făcut o trecere în revistă a tuturor lucrurilor notabile ce pot fi admirate acolo: tablourile de pe pereți, sala cu modele de armuri de lângă intrare, armele militare din cameră sub scări, catacombele și camera de tortură din temniță. Când a terminat povestirea, el i-a înmânat vizitatorilor o lingură și a cerut ca pe parcursul întregii călătorii să țină lingura cu partea concavă în sus.

– Și asta de ce? – a întrebat el nedumerit.

– Astea sunt regulile noastre. Noi nu percepem o taxă de intrare, iar costul excursiei îl stabilim în felul următor: fiecărui vizitator îi dăm o lingură, umplută cu nisip fin, în acesta fiind exact o sută de grame de nisip, iar fiecare care intră pe tot parcursul vizitei trebuie să poarte această lingură cu el. După finisarea călătoriei, măsurăm nisipul rămas în lingură, iar pentru fiecare gram lipsă se achită o Liră sterlină …

– Și dacă nu vărs nici un gram?

– Oh, în acest caz, vizita este gratuită.

Vizitatorul a fost surprins și amuzat de o astfel de condiție. Gazda primitoare a umplut lingura cu nisip și excursia Senior-ului a început.
Încrezător în puterea mâinilor sale, el a început să urce încet treptele, neluându-și privirea de la lingura. În partea de sus, lângă galeria de tablouri, el a decis să nu meargă, pentru că vântul sufla puternic și ar putea vărsa nisipul. Se coboară sub scări pentru a ajunge la sala cu arme militare, însă stând sub scară, își dă seama că, pentru a ajunge în acea sală, trebuie să sară peste o balustradă. Lucru care nu iar fi pus viața în pericol, dar care la sigur avea să ducă la vărsarea nisipului din lingură, așa că, se limitează să examineze camera de la distanță. Pentru același motiv, Seniorul nu s-a coborât în temniță, deoarece trebuia să coboare pe niște scări foarte abrupte. Foarte mulțumit de faptul că a păstrat conținutul din lingură intact, a început să se îndrepte spre locul de unde și-a început turul. Acolo era așteptat de persoana în fustă scoțiană, cu o balanță în mână. Seniorul a golit conținutul din lingură în balanță și așteptată nerăbdător rezultatul.

– Surprinzător, ați pierdut doar jumătate de gram, ceea ce înseamnă că, nu trebuie să plătiți nimic pentru vizita efectuată – spune proprietarul.
– Mulțumesc.

– Ți-a plăcut vizita? – Întrebă la sfârșit omul în fustă.

Turistul, după un moment de ezitare, decide să fie sincer.

– De fapt, nu prea. Tot timpul m-am gândit la nisip și nu am reușit să examinez ceea ce era în jur meu.

– Foarte regretabil!!… Știi, voi face o excepție pentru tine. Din nou, voi umple lingura ta, pentru că astea sunt regulile, dar de data asta uită de nisip, chiar dacă îl verși pe tot, nu vei plăti nimic pentru vizită. Unica condiție e că, trebuie să reușiți în 12 minute, deoarece după asta trebuie să vină alt vizitator.

Fără a risipi nici un moment, domnul a luat lingura și a fugit spre sala de lângă antreu, pentru a arunca o privire rapidă la exponatele de armură. După asta repede a coborât pe scări în temniță, nisipul deja îl vărsase tot, dar asta nu mai conta. Acolo el nu a petrecut nici un minut, pentru că timpul se scurgea destul de repede. Repede începe să alerge spre camera de sub scări, unde erau depozitate armele, dar aruncând o privire la ceas, și – a dat seama că au trecut deja unsprezece minute. Timp pentru a vizita camera cu arme nu mai avea, de aceea se hotărăște să plece spre ieșire, unde era așteptat de proprietar.

– Văd că nu aveți nimic nisip în lingură, lucru ce mă face să cred că, nefiind obligat să aveți grija nisipului, de data asta excursia va plăcut.

Vizitatorul nu a răspuns imediat.

– De fapt, nu – a spus el în cele din urmă – Mă gândeam cum să nu întârzii, chiar dacă am vărsat tot nisipul, nu am primit nici o plăcere.

Omul în fustă își aprinde pipa și spune:

– Există oameni care trec prin ”Castelul Vieții” lor, încercând să nu plătească pentru nimic, și nu se pot bucura de această călătorie. Mai sunt și alții, care întotdeauna sunt grăbiți, pierd repede totul și nu pot obține plăcere. Puțini înțeleg știința vieții. Ei descoperă fiecare ungher și se bucură de fiecare moment. Ei știu că trebuie să plătească pentru tot, dar înțeleg că în viață sunt lucruri pentru care se merită să plătești.

Doua colege, Maria si Lenuta, se duc impreuna la servici, in fiecare zi. Maria, cand este cald afara, se imbraca subtire. Cand este frig, se imbraca gros. Lenuta, numai invers.
Lenuta: – Mario, ce faci tu, de te imbraci cum este vremea afara? Ca eu ma uit la meteo si mint astia, de ingheata apele!
Maria: – Fii atenta! Cand te trezesti, dimineata, sa te uiti la barbat! Daca o are pe stanga, este urat afara! Daca o are pe dreapta, este frumos afara!
Lenuta: – Dar, daca nu este nici pe stanga, nici pe dreapta, cum este afara?
Maria: – Aia nu este vreme de plecat din casa!

Ghidul prezinta o sculptura fara cap, fara brate si cu un singur picior.
– Sculptorul a intitulat aceasta lucrare Invingatorul!
Bula:
– Sunt curios cum o fi aratand invinsul.

Am parcat masina grabit si am dat o fuga sa cumpar tigari si bere de la magazinul din colt. Cand am iesit (dupa doar cateva minute!!!) deja era afara un politist care scria de zor o amenda. M-am dus la el si i-am spus: “Poate ma mai slabesti un pic”, la care el a continuat sa scrie amenda fara sa se uite la mine. Atunci l-am facut “nazist”. De data asta s-a oprit, s-a uitat la mine, si a inceput sa scrie o alta amenda pentru cauciucuri uzate. Asa ca eu l-am poreclit “curcan tampit”, iar el a inceput sa scrie o a treia amenda pe langa cele doua deja agatate in parbriz. Chestia asta a cam durat vreo 20 de minute. Cu cat il jigneam mai tare, cu atat se invartosa la scris amenzi. Pana am obosit eu si am hotarat sa cedez. Asa ca am plecat pe jos, am dat coltul si m-am urcat in masina mea.

Geografia femeii:

Intre 18 si 25 de ani, femeia e precum Continentul African :
jumatate a fost deja descoperita, cealalta jumatate ascunde frumuseti inca salbatice si delte fertile.

Intre 26 si 35 de ani, femeia e precum America de Nord :
Moderna, dezvoltata, civilizata si deschisa negocierilor in schimbul banilor.

Intre 36 si 40 e precum India :
fierbinte,relaxata si constienta de propria frumusete.

Intre 41 si 50, femeia e precum Franta :
Usor imbatranita, dar inca atragatoare si interesanta.

Intre 51 si 60, e precum Iugoslavia :
A pierdut razboiul, e tulburata de fantasmele trecutului , dar se lucreaza la reconstructie.

Intre 61 si 70, ea e precum Rusia :
Spatioasa, cu frontiere fara patrula. Stratul de zapada ascunde mari bogatii.

Intre 71 si 80, femeia e precum Mongolia :
Cu un trecut glorios de victorii, dar cu putine sperante de viitor.

Dupa 81 de ani, ea e precum Afganistan :
Aproape toata lumea stie unde se afla, dar nimeni nu vrea sa mearga pana acolo.

Trei prieteni, stau de vorba la o bere: Din vorba in vorba ajung sa discute despre sotii si conducere auto.
Primul zise suparat:
– Sotia mea a inceput scoala de o saptamana si de atunci in fiecare noapte se trezeste, pune mana pe “schimbator” si verifica din cinci in cinci minute daca e “la punctu’ mort” de nu pot sa dorm toata noaptea.
Al doilea zice si el negru de suparare:
– Asta nu-i nimic, a mea are deja doua saptamani de scoala si in fiecare noapte pune mana pe “schimbator” si incepe: “intaia, a doua, a treia, a patra”. La marsarier, trage de schimbator in sus de-mi ies ochii din cap…
Al treilea , daramat de tot, se uita la ei si zise:
– Sunteti mici copii! A mea are deja carnet, si-a luat si masina, si de atunci in fiecare noapte pe la 3 se intoarce cu curul la mine si zice “Plinul, va rog ! Si scutur-o bine la sfarsit sa nu se prelinga pe caroserie !”

Ministerul Educației a găsit soluția ca niciun
elev sa numai lipsească de la ore:
La prima absenta li se șterge contul de TikTok!

stiti bancul cu Zimnicea ?
Zi-mi ni` cea de-a doua nu se …… :))))))

Stiati ca…? Numele “Conchita Wurst” inseamna “cochilia (cu) cârnat”.
De-aia n-are voce!

Dacă ajung în spațiu va promit ca dau foc la soare !

Un betiv sta la bar si scrie de zor cifre pe o bucata de hartie. Barmanul curios il intreaba ce face acolo:
– Nevasta-mea tine o cura de slabire si mi-a spus ca pierde un kilogram pe saptamana.
– Si?
– Si daca sunt exacte cifrele, scap de ea in 18 luni!

Cel mai bun sfat privind educația este: „Dă-i unui om un pește și se va sătura o dată, dă-i o undiță și se va sătura toată viața”. Cel mai bun sfat de business este: „Dă-i unui om o undiță și te va plăti o dată, dă-i un pește și te va plăti toată viața”.

Patriciu a anunţat că vinde la preţ redus produsele rămase în magazinele MIC.RO.
Asta în caz că vă trebuiesc rafturi.

Primul Ministru si Ministrul de Finante au iesit, dupa sedinta, din sediul Guvernului:
– Emile, zise Ialomiţianu, ce zici luam ceva?
– De la cine sa mai luam?