Tînărul rabin şi tînăra rabineasă umblă cu căruţa, trasă de cai, plină cu marfă. Vin tîlharii, iau căruţa, iau caii, iau marfa, îl bat pe rabin, o f*t pe rabineasă şi pleacă. Se aşează rabinul pe o piatră, la marginea drumului, şi începe să se tînguie:
– Oi… vei… oi… vei…
– De ce te tîngui, zice rabineasa, că ne-au luat căruţa? Nu-i nimic, tata are multe căruţe, are să ne dea una.
– Oi… vei… oi… vei…
– De ce te tîngui, că ne-au luat caii? Nu-i numic, fratele meu are mulţi cai, are să ne dea doi.
– Oi… vei… oi… vei…
– De ce te tîngui, că ne-au luat marfa? Nu-i nimic, unchiul meu are multă marfă, are să ne dea ceva, la el nu se cunoaşte.
– Oi… vei… oi… vei…
– De ce te tîngui, că te-au bătut? Nu-i nimic, am să te pansez, să vezi că trece, nici n-are să se mai cunoască.
– Oi… vei… oi… vei…
– De ce te tîngui, că m-au f***t? Ce putem face – să vezi că şi asta are să treacă.
Atunci tînărul rabin încetează să se mai tînguie, se uită drept în ochii tinerei rabinese şi-i spune:
– Da’ tu de ce le-ai ţinut contra?

Era odată un grec, Onassis îl chema, se spune că era cel mai bogat om din lume. Ajunge el într-o seară la New York, ia o cameră la un mare hotel şi adoarme. Se trezeşte la prînz şi, neavînd ce face, se duce la bar, ia o cafeluţă şi începe s-o bea. Atunci se apropie de el un evreu:
– Domnule Onassis! Dv. mă puteţi face un om bogat, fără a investi nici măcar un singur cent!
Onassis nu spune nici da, nici nu, ci continuă să-şi bea cafeluţa.
– Domnule Onassis! continuă evreul, eu sînt un mărunt afacerist. Acum trebuie să mă întîlnesc cu un partener de afaceri. Tot ceea ce trebuie să faceţi este să vă adresaţi mie şi să-mi spuneţi: Bună ziua! Partenerul meu va vedea că marele Onassis mă cunoaşte, aceasta va fi cea mai bună recomandaţie pentru mine, el va accepta să facă afacerea şi eu voi fi un om bogat, fără ca dv. să fi investit nici măcar un singur cent!
Onassis nu spune nici da, nici nu, ci continuă să-şi bea cafeluţa. Dar, într-adevăr, vede că vine cineva, începe să vorbească cu evreul… Cînd trec prin faţa lui, se adresează Onassis evreului şi-i spune:
– Bună ziua!
La care evreul se întoarce şi spune:
– Măi Onassis! De cîte ori să-ţi spun să nu mă deranjezi cînd fac afaceri?

Domnul şi doamna Cohen trag la un hotel, pentru week-end. Cum ajung, doamna Cohen cheamă manichiurista, pedichiurista, coafeza, iar domnul Cohen, înţelegînd că are două-trei ore libere, pe loc se duce la bordelul anex.
Îl întîmpină madama:
– Domnule Cohen, ce onoare! Avem pentru dv. franţuzoaice stilate, o sută de dolari.
– N-am o sută de dolari.
– Avem pentru dv. italience temperamentale, cincizeci de dolari.
– N-am cincizeci de dolari.
– Avem pentru dv. rusoaice blonde, zece dolari.
– N-am zece dolari.
– Avem pentru dv. negrese exotice, cinci dolari.
– N-am cinci dolari.
– Da’ cît aveţi?
– N-am decît doi dolari.
– Deviza casei noastre este să satisfacem clientul la orice preţ. Pentru doi dolari, eu sînt la dispoziţia dv.!
Peste douăzeci de ani, domnul şi doamna Cohen trag la acelaşi hotel. Cum ajung, doamna Cohen cheamă manichiurista, pedichiurista, coafeza, iar domnul Cohen, înţelegînd că are două-trei ore libere, pe loc se duce la bordelul anex.
Îl întîmpină madama:
– Domnule Cohen, ce surpriză! Aşteptaţi un moment!
Deschide o uşă şi strigă:
– Johnny!
Intră un găligan.
– Permiteţi-mi, zice madama, să fac prezentările. Domnule Cohen, acesta este Johnny, fiul dv. Johnny, acesta este domnul Cohen, tăticul tău.
Se uită Johnny de sus:
– Ăsta-i tatăl meu? Aşa mic? Aşa urît? Aşa sfrijit? Şi evreu pe deasupra?!
– Tinere, răspunde domnul Cohen fără a-şi pierde cumpătul, nu te obrăznici. Că, dacă în urmă cu douăzeci de ani aş fi avut cu trei dolari mai mult, acum erai negru!

Pe vreamea lui Brejnev, pe o stradă lăturalnică din Moscova, opreşte o Volgă neagră din care este aruncat un individ, apoi pleacă în viteză. Iţic, care tocmai trecea pe acolo, se uită la tipul căzut şi îl recunoaşte pe Ştrul, care era batut mar.
– Măi Ştrul, da’ ce-ai păţit, măi?
– Nu ştiu nimic, n-am văzut nimic.
– Nu mă cunoşti? Eu sînt Iţic, prietenul tău încă de la grădiniţă.
– Nu ştiu, nu cunosc.
– Măi Ştrul, nu ştii că noi am fost colegi de bancă la şcoala, ne-am însurat în aceeaşi zi, am avut prăvălii pe aceeaşi stradă.
– Nu ştiu, n-am văzut, n-am auzit.
– Măi Ştrul, eu sînt Iţic, colegul tău de suferinţă la Auschwitz.
– Eee… ce vremuri

Un moşulică la doctor:
– Domnule doctor, vă rog să-mi faceţi ceva pentru că eu nu mai pot face nimic cu baba şi asta mi-a spus că dacă nu-i fac ceva, mă lasă definitiv acum, după 50 de ani de căsătorie…
– Dar domnule… la vîrsta dumitale nu mai pot face nimic, încearcă şi dumneata aşa cum mai vezi seara la televizor, cu limba, de exemplu…
– Nu pot, domnule doctor, că baba mea e bătrînă şi are un lindic ca un castravete…
– Aşa de mare???
– Nu, aşa de acru…
– Dar nu-i nimic…. poţi să iei o zaharniţă şi să presari zahăr peste el, să-i corectezi gustul…
– Nu se poate, domnule doctor… am încercat, dar cînd fac treaba asta aşa mă dor ochii de înnebunesc…
– ???
– Păi să vedeţi… baba mea, aşa cum am zis, e bătrînă tare şi nu se mai controlează prea bine… aşa că din cînd în cînd mai scapă cîte o băşină şi atunci îmi aruncă tot zahărul în ochi…

Un tînăr medic e repartizat la dracu’ în praznic, într-un mic orăşel muncitoresc. Trec zile, trec săptămîni şi luni şi… vine primăvara. Concediu nu are, dar i s-a acrit de viaţa de acolo şi i se face dor de civilizaţie. Nu poate lăsa cabinetul, se înţelege cu un “injiner” să-i ţină locul. Îi explică cum că medicina nu e cine ştie ce, dacă vine unul răcit să-i pună picături în nas, dacă tuşeşte să-i dea sirop, etc.
Totul merge strună primele zile, “injinerul” se descurcă foarte bine pînă cînd vine o tinerică.
– Domnule doctor, am o mare problemă, am rămas gravidă şi nu vreau copilul.
– Nu se poate face nimic.
Domnişoara insistă pînă îl înduplecă.
– Domnişoară, de cîte ori te pişi pe zi?
– De vreo 3-4 ori.
– Cam cît?
– Cam un sfert de litru odată.
Inginerul ia creionul şi o foaie, se adînceşte în calcule şi apoi zice:
– Uite cum stăm, nu te pişi mata 30 de zile şi se îneacă singur.

– Doctore, sînt constipat de o săptămînă. Nu ştiu ce să mai fac; îmi vine să mă urc pe pereţi. Ce poţi să-mi dai?
Doctorul ia o cutiuţă, un flacon mare, o linguriţă şi începe să intrebe, punînd totodată praful din flacon în cutiuţă:
– O să te rezolvăm rapid chiar acum, cînd ajungi acasă. După ce ieşi de la mine, cît mergi pînă la tramvai?
– Păi, vreo 50 de metri.
Doctorul pune în cutiuţă puţin praf.
– Şi cu tramvaiul cît mergi?
– 7 staţii.
Doctorul pune iar o jumătate de linguriţă şi un pic.
– Şi de la tramvai pînă acasă, de la scară cîte trepte şi cîte etaje şi de la lift pînă la uşă, cîte broaşte ai de descuiat, cît este pînă la toaletă?
La fiecare răspuns, doctorul pune puţin sau mai mult medicament.
– Acum ia praful strîns aici cu un pahar cu apa şi… vedem acasă.
După două zile, se întîlnesc pe stradă. Doctorul, curios:
– Ei, cum a fost?
– Doctore, ai fost fantastic, cîtă precizie ai avut. Ai greşit doar cu vreo 10 metri şi am făcut pe hol…

-Taticule citeste mai incet povestea asta.
-De ce?
-Ca sa pot adormii.

La doctor vine un cuplu. Bărbatul dădea semne evidente de boală. După ce îl consultă, doctorul o chemă pe soţie într-o cameră alaturată.
– Doamnă, soţul dv. este foarte bolnav. Numai dv. îl mai puteţi salva. Pentru asta trebuie ca în fiecare dimineaţă să vă sculaţi înaintea lui, să-i pregătiţi micul dejun pe care să
i-l serviţi la pat cu zîmbetul pe buze, să-i pregătiţi hainele de serviciu, pachetul cu mîncare… În tot acest timp, să aveţi zîmbetul pe buze, să nu îl contraziceţi. Seara, cînd vine de la slujbă, să-l aştepaţi cu papucii calzi… Altfel, soţul dv. moare în trei luni.
Afară, în maşină, soţul o întreabă pe soţie:
– Ce ţi-a zis, dragă, doctorul în particular?
– Mi-a zis că o să mori în trei luni.

Un tip se duce la doctor pentru analize. I se recoltează probele obişnuite, iar doctorul îi spune să revină după o săptămînă. Dupa ce trece săptămîna, tipul se prezintă la doctor şi-l întreabă:
– Domnule doctor, aveţi rezultatul analizelor?
– Da, desigur – răspunde doctorul. Am să vă dau o veste buna şi una proastă. Cu care vreţi să încep?
– Spuneţi-mi întîi vestea proastă şi apoi pe cea bună, ca să mă binedispun.
– Îmi pare rău, dar aveţi SIDA.
Omul, disperat, cade pe un scaun şi stă să-şi revina. După un timp, spune:
– Domnule doctor, acum spuneţi-mi şi vestea cea bună!
– A intrat fi-miu la facultate

O doamnă vine speriată la ginecolog:
– Domnule doctor, ştiţi, soţul meu e plecat în străinătate într-un schimb de experienţă şi eu credincioasă cum sînt am zis că nu-l înşel, aşa că din cînd în cînd mai folosesc şi eu un vibrator pe care el mi l-a dăruit cand a plecat…
– Bine, doamnă, şi cu ce vă pot ajuta?
– Păi să vedeţi, azi m-a apucat o nostalgie cumplită şi am decis să-l folosesc, dar cînd să-l scot văd că s-a înţepenit, şi nu văd cum l-aş scoate?!
– Nici o problemă, doamnă, urcaţi pe masa ginecologică.
Aceasta se urcă şi se pune în poziţie. Doctorul începe să lucreze cu zel. După cîteva zeci de minute bune acesta exclamă:
– Doamnă, extraordinar, am două veşti pentru dumneavoastră: una rea si una buna… Cu care să încep?
– Bineînţeles, cu cea rea.
– Atunci, doamnă, trebuie să vă spun că nici eu nu pot scoate vibratorul.
– Şi vestea bună?
– Pot să vă schimb bateriile

O gagică face autostopul pentru a merge la Bucureşti. Opreşte o Dacie şi şoferul întreabă:
– În ce plătiţi, domnişoară, bani sau natură?
– Natură.
Pornesc la Bucureşti, ajung aproape de oraş, lîngă o pădure opresc, o f**e pe gagică şi apoi gagica zice:
– Mă scuzaţi, nu am cu ce să mă şterg, vă rog să îmi daţi ceva .
– Nu am mai nimic, dar poftiţi o hîrtie de 5000 lei.
Gagica în timp ce se şterge:
– Mă scuzaţi, am scăpat-o înăuntru.
– Nu face nimic, zice şoferul.
Ajung în oraş, fata îşi face treaba şi iese din nou la autostop. Opreşte un Opel Astra şi şoferul întreabă:
– În ce plătiţi domnişoară, bani sau natură?
– Natură.
O ia în maşină, pornesc, iar în apropiere de destinaţie opresc, o f**e pe gagică şi apoi gagica zice:
– Mă scuzaţi, nu am cu ce să mă şterg, vă rog să îmi daţi ceva .
– Nu am mai nimic, dar poftiţi o hîrtie de 10000 lei.
Gagica în timp ce se şterge:
– Mă scuzaţi, am scăpat-o înăuntru.
– Nu face nimic, eu sunt medic ginecolog şi o să o scot, zice şoferul.
Ginecologul bagă mîna şi în loc de hîrtia de 10 o ia pe cea de 5. Se uită uimit şi apoi exclamă:
– Bă, în p***a mă-sii, de cînd sînt eu ginecolog, p***ă care să dea restul nu am mai văzut.

O pereche îşi petrece vacanţa de vară la mare. El pe plajă, ea la nudişti. Dupa cîteva zile, ea îl convinge cu greu să vină şi el, pudicul, şi să se dezbrace. Seara, însă, dezastru, cumplit… Cum nu era bronzat deloc în regiunea pubiană, s-a prăjit încît se părea că şi-a ratat vacanţa.
– Dragul meu, îi spune consoarta, nu dispera, ştii foarte bine că pentru arsuri e foarte bun iaurtul, aşa că mîine te rog să-ţi cumperi un pahar şi să te dai cu el.
A doua zi pe plajă, tot la nudişti, tipul cu p**a în pahar (probabil de aici şi vorba). Dupa cîteva ore, observă că o gagicuţă îl fixează continuu şi, supărat, acesta merge şi o întreabă:
– Ascultă, domnişoară, deja mă simt prost că mă fixezi de atîta timp… de ce mă fixezi numai pe mine de parcă n-ai mai văzut p**ă, uităte-n jur, peste tot p**e cîte vrei…
– Domnule, p**e am văzut cîte vrei, dar niciodată n-am vazut cum se încarcă…

-Dati-mi un bilet,va rog!spuse o fetita
-Unde te duci?
-La sora mea!

Ion creştea vreo 20 de scroafe şi nu găsea cu nici un chip un porc de prăsilă. Încercase el cam peste tot şi era foarte supărat căci ar fi dorit să-şi înmulţească averea. Merge Ion la veterinar să se sfătuiască. “Dom’doctor, poate găseşti matale prin cărţi vreun leac, o licoare să-mi facă scroafele purcei”. Caută veterinarul prin cărţi, face cîteva telefoane… nimic. “Uite ce e, Ioane, nu-ţi rămîne de facut decît un singur lucru – să le f**i singur”. Ion, cam descumpănit, se întoarce acasă, îi povesteşte Măriei faza, ce să facă? urcă scroafele în camion şi merge cu ele în pădure să nu-l afle satul şi cu multă sîrguinţă îşi face treaba. Vine acasă rupt de oboseală şi se culcă fără să mănînce. A doua zi, la fel şi nimic. Îl sună Ion pe veterinar “Dom’doctor, da’ cum ştiu eu că nu muncesc în zadar?”. “Păi dacă a doua zi după ce le-ai f***t îs cuminţele şi curăţele şi stau liniştite, să ştii că s-a prins, dacă-s neliniştite trebuie să mai încerci”. Ion se scoală a doua zi dimineaţă, scroafele guiţă de zor şi se tăvălesc în noroi. Le suie Ion iar în camion şi hai, la pădure. Se întoarce cocoşat. A doua zi dimineaţa “Fă, Mărie, uită-te şi tu la scroafele alea, vezi nu s-or fi potolit”. Se scoală Măria din pat, se uită pe geam “Apoi, Ioane, traje nădrajii pă tine, că-s deja rînduite toate-n camion”.