La morgă este adus un tînăr găsit mort. Doctoriţa legistă vine cu asistenta, trage jos cearşaful de pe tip şi rămîn amandouă înmărmurite de dimensiunile cu adevarat monstruoase ale argumentului tipului.
– Dragă, spune doctoriţa, eu nu mai pot rezista, aşa ceva eu nu am mai întîlnit de cînd sînt… eu mă sui pe el că altă şansă din asta nu voi mai avea în viaţa mea… Şi se suie pe el, îi îndreaptă p**a care era în rigiditate cadaverică şi se satisface preţ de o oră. Cînd coboară se adresează asistentei care privea înmărmurită…
– Da’ urcă-te şi tu că aşa ceva n-o sa mai pupi…
– Nu pot, doamnă doctor…
– Da’ de ce?
– Păi îi mort… doamna doctor…
– Dă-l dracului că nu mai simte nimic….
– Da’ nu pot că sînt la ciclu… doamna doctor…
– Da’poi şi ce-i că doară avem apă de spălat…
Şi uite aşa, din aproape în aproape, asistenta se lasă convinsă ca să se urce şi ea pe p**a tipului… Cînd coboară începe s-o pupe pe doctoriţă şi să-i mulţumească pentru ideea geni(t)ală pe care a avut-o… În timp ce îşi tot mulţumeau, tipul de pe masă se mişcă, se scoală în coate, deschide ochii şi murmură…”Vai, vă mulţumesc pentru transfuzie…

Un copilaş se uita la un nene care repara o maşină:
– Şi nene, spune copilul, în mînă aveţi un ciocan?
– Da, băieţel.
– Şi aveţi doar unul?
– Da, băieţel…
– Unul singur?!
– Da, dar de ce mă întrebi?
– Pentru că tata are două: unul cum aveţi dumneavoastră şi unul de cauciuc cu care îşi dezdoaie caroseria…
După un timp, din nou:
– Şi aceea e o şurubelniţă?
– Da, băieţel…
– Şi numai pe aceea o aveţi?
– Numai…
– Păi, ştiti, tata are două: şi un cum aveţi dumneavoastră, şi una în stea pentru alte şuruburi…
Şi tot aşa cîteva ore bune… La un moment dat tipul pleacă după un colţ să se pişe… Apare de după colţ capul copilului, la care tipul exasperat:
– Hai pleaca de aici ca nu ai ce vedea… Te miri ca-mi spui ca tatăl tău are şi două din astea….!
– Da, să ştiţi, nene, că e adevărat… are una ca a dumneavoastră cu care face pipi şi una mai mare cu care se spală mama pe dinţi..

Apare in cabinetul de stomatologie o babuta foarte suparata,care se urca pe scaun isi da chilotii jos si isi cracaneaza picioarele:
– d-na va rog putina decenta aici este cabinetul de stomatologie,cabinetul de ginecologie este putin mai incolo zise medicul stomatolog
– auzi doctore tu i-ai pus proteza lu’ barbatu-mio tu sa i-o scoti

Un programator mergea pe stradă cînd o broască îl strigă şi îi spune:
– Dacă mă săruţi, am să mă transform într-o prinţesă foarte draguţă.
Programatorul luă broscuţa, o puse în buzunarul lui şi merse mai departe. Broscuţa strigă:
– Dacă mă săruţi, am să mă transform într-o prinţesă foarte draguţă şi voi sta cu tine o săptămînă.
Programatorul scoase broscuţa din buzunar, se uită la ea, zîmbi şi o puse înapoi în buzunar. Broscuţa urlă din nou:
– Dacă mă săruţi, am să mă transform într-o prinţesă foarte draguţă, voi sta cu tine o săptămînă şi voi face orice vrei.
Programatorul scoase broscuţa din buzunar, îi zîmbi şi o puse înapoi în buzunar. În final, broscuţa îl întrebă:
– Care-i problema? Ţi-am spus că mă voi transforma într-o prinţesă foarte drăguţă, voi sta cu tine şi voi face absolut ce vrei tu. De ce nu vrei să mă săruţi?
Programatorul spuse:
– Uite, eu sînt un programator. Eu nu am nevoie de prietenă, dar o broscuţă care vorbeşte, asta e ceva…

Şi cîtor întrebări teologice care ne chinuie nu li s-ar răspunde corect dacă ne-am gîndi la Dumnezeu ca la un programator…
1. Controlează Dumnezeu tot ce mi se întîmplă în afurisita asta de viaţă? Ar putea… dacă ar folosi un debugger, dar e aşa plicticos să verifici tot ce se petrece cu toate variabilele alea…
2. De ce dă voie Dumnezeu răului să se petreacă? Fiindca a crezut că l-a eliminat de la versiunea întîi.
3. Ştie oare Dumnezeu totul? Îi place să creadă asta, dar e adesea surprins de ce poate descoperi echipa de testare.
4. Ce-l face totuşi să intervină în treburile pămîntenilor? Dacă se produce o eroare critică, sistemul îl sună pe mobil automat şi El se loghează de acasă încercînd s-o repare. Dacă nu reuşeşte, atunci lucrurile pot aştepta şi pînă mîine dimineaţă.
5. Chiar a făcut Dumnezeu lumea în şapte zile? Mda, de fapt şapte zile şi sapte nopti, pe cînd trăia cu acadele şi coca-cola. Într-a şaptea, s-a dus acasă şi şi-a dat seama că-l lăsase nevasta.
6. Cum de s-a dus vremea miracolelor? Aia era faza de dezvoltare. Acum e faza de întreţinere.
7. Cine e Satan? Satan e şeful de departament care crede că are mai multă putere decît de fapt deţine, aşa că toţi cei ce nu sunt programatori le e groaznic de frică de el. Dumnezeu îl consideră agasant, dar lipsit de relevanţă.
8. Care e rolul păcătoşilor? Păcătoşii sînt oameni care găsesc tot timpul metode de a aiuri sistemul, deşi Dumnezeu l-a gîndit rezistent la idioţenia omenească.
9. Unde mergem după ce murim? Pe un DVD de backup.
10. Ne vom reîncarna? Nu, dacă nu se va ivi o nevoie deosebită de a va recreea. Şi cum căutatul prin fişierele backup este una dintre cele mai triste sarcini, chiar de se va ivi nevoia, Dumnezeu mai mult ca sigur va spune că DVD-ul s-a şters din greşeală.
11. Sînt oare unic şi special în acest univers? Există peste 10.000 de companii care rulează copii identice ale tale în versiunea aceasta.
12. Care e scopul universului? Dumnezeu l-a creat cu eleganţă şi simplitate, dar pe urmă utilizatori lipsiţi de tact i-au cerut să adauge o serie de funcţii idioate făcîndu-l mai complicat şi mai scump ca oricînd.
13. Daca mă rog, Dumnezeu o să mă audă? Poţi să-ncerci să-ţi pierzi timpul spunîndu-i ce să facă, dar mai bine îl laşi
să programeze cum crede de cuviinţă.
14. Care este religia cea adevarată? Toate sistemele au avantaje şi dezavantaje, aşa că alege-l pe cel care îţi satisface mai multe nevoi şi nu te lăsa convertit.
15. Cum să mă feresc de rău? Schimbă-ţi parola în fiecare lună şi nu-ţi pune parola un nume propriu, un cuvînt de uz curent sau o dată, cum ar fi ziua ta de naştere.
16. Unii oameni pretind că-L pot auzi pe Dumnezeu. E adevărat? E mult mai probabil să primească e-mail. Unii oameni spun că Dumnezeu e iubire.
17. Abort, Retry, Fail? Asta nu e o întrebare. Reformulaţi-vă problema

Cică pe un aeroport american, doi oameni de afaceri au închiriat un avion care să-i ducă pînă la Seattle. Pe drum, sînt cuprinşi de o ceaţă groaznică care îl face pe pilot să zboare mai mult după instrumente. Din nefericire, are loc un scurtcircuit la bord şi instrumentele încetează să mai funcţioneze. Pilotul se învîrteşte disperat în dorinţa de a găsi un loc de
aterizare. Dintr-o dată, îşi dă seama că survolează un oraş. Vede un zgîrie-nori şi zburînd pe lîngă el reuşeste să vada într-un birou pe cineva. Printr-o foarte complicată serie de manevre, reuşeşte să se apropie şi să-i strige persoanei din birou:
– Hei, unde mă aflu?
Răspunsul nu a întîrziat să apară:
– Te afli într-un avion!
Pilotul tace, apoi se luminează la faţă, virează la 90° şi apoi coboară drept pe aeroportul din Seattle! Cei doi oameni de afaceri, aflaţi între groaza pe care tocmai au trăit-o şi fericirea că au scăpat, îl întreabă pe pilot cum de a reuşit chestia asta de-a dreptul miraculoasă.
– Numai după răspunsul omului din birou, răspunde pilotul. Răspunsul era sută la sută corect, dar de nici un folos. Deci omul era unul din angajaţii Microsoft, iar clădirea era a Microsoft din Seattle care este chiar lîngă aeroport.

Într-o seară, se întorcea Billy Gates de la Microsoft, de la lucru. Mergînd către casă se opreşte să-şi vadă noua vilă în construcţie. Fiind neatent şi obosit, cade într-un şanţ unde îl vizitează nişte îngeri. Unul din ei se adresează lui Billy:
– Bună, Bill! Am două veşti să-ţi dau: una bună, iar alta proastă. Cu ce să încep?
– Începe cu vestea cea bună, răspunse Billy.
– Vestea cea buna e că la noi, în cer, pe toate PC-urile ne-am pus Windows 95!
– Foarte bine! Dar care e vestea cea rea?
– Vestea cea rea este că avem o mică problemă şi te luăm cu noi în ceruri să o rezolvi…

Dragă primitorule!
Tocmai ai primit un virus taliban! Avînd în vedere faptul că în Afganistan nu sîntem încă atît de avansaţi, acesta este un virus manual. Aşa că te rog frumos să trimiţi tu singur virusul tuturor celor pe care îi cunoşti şi să-ţi ştergi tu singur toate fişierele de pe hard disk!
Mulţumesc frumos.
Abdullah. Hacker Taliban.

Pe o insulă se aflau trei femei, iar pe mal aşteptau nemîncaţi canibalii… După cîteva zile de aşteptare, una dintre femei pică în apă, canibalii sînt fericiţi, o pescuiesc, o prăjesc şi o mănîncă. Dupa alte cîteva zile, pică şi a doua femeie, canibalii o mănîncă şi pe aceasta. Însă cea de-a treia nu pică deloc.Canibalii încep nerăbdători să pregătească totul pentru masă, încep să se roage, doar-doar o pica femeia. Cu foarte multă greutate şi după zile de aşteptare, pică în sfîrşit…
MORALA: Răbdare de canibal să ai, că femeia tot pică.

La şcoală, în clasa lui Bulă, oră deschisă la Limba română. Tema: formarea de propoziţii care să conţină verbul “a ţese”. Răspunde Marioara:
– Mama ţese frumos.
Profesoara:
– Bravo, stai jos.
Răspunde Ionel:
– Sora mea ne ţese toţi ciorapii.
– Bravo, stai jos.
Bulă, ca de obicei, este evitat de profesoară, pentru a nu spune o tîmpenie. El insistă şi, pînă la urmă, profesoara este nevoită să-l lase şi pe el să răspundă:
– Mama mi-a cumpărat chiloţi, dar sînt prea mari!
– Păi bine, Bulă, unde este cuvîntul “ţese”?!
– Păi sînt atît de mari de-ţ’ iese p**a din ei!

Într-o zi la şcoală, după salutul cuvenit, învăţătoarea îi întreabă pe elevi ce au mîncat:
Bulă:.Varză!
A doua zi, după obişnuita întrebare:
Bulă: Varză!
A treia zi:
Bulă:Varză!
A patra zi:
Bulă:Varză!
A şaptea zi:
Bulă: Varză cu carne!
Învăţătoarea: Păi bine, Bulă, cum s-a întimplat un lucru atît de frumos?
Bula: Şi-a băgat tata p**a-n ea de varză

La ora de psihologie, profesorul prezintă elevilor cele trei stări ale psihicului uman: starea de calm, de iritare şi de enervare. Scoate un celular, formeaza un număr de telefon şi spune:
– Alo, bună seara, aş dori cu Gică, spuse profesorul.
– Gică nu locuieşte aici! spune persoana (cu calm).
– Aceasta a fost starea de calm, spuse profesorul.
Formează acelaşi număr de telefon şi spune:
– Alo, bună seara, Gică este acasă?
– Domnule, v-am mai spus, Gică nu locuieşte aici, spuse aceeaşi persoana (cu iritare).
Profesorul spune:
– Aceasta a fost starea de iritare.
Formează pentru a treia oară acelaşi număr de telefon şi spuse:
– Alo, bună seara, Gică este acasă?
Persoana, de-a dreptul enervată, îi spune:
– Domnule, fir-ai tu să fii… nu este nici un Gică aici!
Acestea au fost cele trei stări.
Bulă, un elev inteligent, vine din spate şi zice:
– Mai există o stare în psihicul uman, o stare de disperare.
Ia telefonul, formează acelaşi număr şi spune:
– Alo, sînt Gică, m-a căutat cineva?..

Bula a fost invitat de omologul său sovietic, Bulaev. Ajuns la Moscova, Bulaev, gazdă bună, îl plimbă prin oraş să-i arate frumuseţile, îl duce şi în garsoniera lui, îi arată telefonul, ceasul, televizorul, mobila… Bulă îl întreabă cu ce se ocupă, îi răspunde că e inginer constructor.
– Vezi podul acela peste Neva? Ei bine, eu l-am construit!
Bulă îl invită şi el la Slatina, la el acasă, Bulaev vine, Bulă îi arată oraşul, apoi îl cheamă acasă la el, îi arată vila în care locuieşte, interfonul de la poartă, scara interioara, combina muzicală, calculatorul, etc.
– Dar tu cu ce te ocupi, măi Bulă?
– Vezi rîul acela?
– Da, răspunde Bulaev.
– Ei bine, acolo trebuia sa fie un pod…

Mama şi tata lui Bulă se-nţeleg ei să vorbească codificat cînd vor să o facă ca să nu-nţeleaga Bulă ce zic. Într-o zi, îi zice ta-su lui Bulă:
– Bulă, du-te la mama şi zi-i că vreau să bat la maşină.
Se duce Bula la mă-sa:
– Mama, mama, zice tata că vrea să bată la maşină.
– Bine, Bula, da’ du-te şi zi-i că n-am decît cerneală roşie.
Îi zice Bulă lu tac-su, după vreo două zile din nou îl trimite ta-su pe Bulă la mă-sa, asta iar îi zice că n-are decît cerneală roşie şi tot aşa de cîteva ori. După un timp, îi zice mă-sa lui Bulă:
– Bulă, du-te la tata şi zi-i că am cerneală albastră acum.
Se duce, îi zice, la care ta-su:
– Bulă, du-te şi zi-i că am scris de mînă!

Bulă ajunge în America şi nu ştia cum să facă rost de bani. Merge el prin oraş şi vede un cabinet: “Dr. John vindec toate bolile din lume”. Mai merge ce mai merge şi vede un alt cabinet: “Dr. Smith vindec toate bolile din lume”. Se gîndeşte el să-şi deschidă un cabinet asemănător. Zis şi făcut. “Dr. Bulă vindec toate bolile din lume”. Acum concurenţii s-au gîndit să-l elimine şi trimit la el un om să spună că nu are gust.
Pacient: Dom’ doctor, orice mănînc nu pot să simt gustul mîncării. Nu ştiu ce să fac!
Bulă: Se rezolvă. Asistentă, vezi dulapul 6, sertarul 5, 2 linguriţe.
Pacient: Păi dom’ doctor ăsta-i c***t.
Bulă: Pacient recăpătat gustul.
A doua zi pacientul vine din nou.
Pacient: Dom’ doctor, am o mare problemă. Nu ţin minte nimic. Uit de la mînă pin’ la gură.
Bulă: Nici o problemă. Se rezolvă. Asistentă, vezi dulapul 6, sertarul 5, 3 linguriţe.
Pacientul: Dom’ doctor, dacă-mi daţi iar c***t…
Bulă: Pacient recăpătat memoria.
A treia zi pacientul vine iar.
Pacientul: Ştiţi, dom’ doctor, am o mare problemă. Ştiti, eu cu femeile nu prea pot, ce mai, nu mi se scoală.
Bulă: Se rezolvă şi asta. Asistentă, te rog dezbracă-te.
Se dezbracă asistenta, se mişcă pe lîngă pacient, nimic.
Bulă: Da, e adevărat, dar staţi liniştit, se rezolvă. Asistentă, dulapul 6, sertarul 5, 2 linguriţe.
Pacientul: Dom’ doctor, dacă-mi daţi iar c***t, te f*t şi pe tine şi pe asistentă de nu vă vedeţi.
Bulă: Pacient recăpătat potenţa.