Copiii vasluieni nu pot fi păcăliţi cu barza, pentru că toţi ştiu că barza nu opreşte la Vaslui. La ei a prins altceva: „Te-am găsit într-o sticlă, sub capac!”

– John!
– Yes, Sir .
– Adu-mi un pahar cu apă!
– Ok, Sir.
– John!
– Yes, Sir.
– Mai adu-mi încă unul.
– Bine, Sir .
– John!
– Mai adu-mi un pahar cu apă…
– Dar, Sir, nu vă face bine atîta apă…
– John, eşti nebun, nu vezi că arde biblioteca?

În mod cert am nevoie de un exorcist!!
De când m-a pătruns spiritul Crăciunului acesta îmi bântuie buzunarele!!

Blugii skinny sunt precum caloriile: usor de pus…imposibil de dat jos…

Lenea romanului nu este un viciu, ci un mod de neutralizare a activitatii “exuberante” a idiotilor de la guvernare!

Cica intra un politist intr-o cofetarie ca sa-si cumpere ceva dulce pentru acasa. Se duce la vanzator si zice:
-Nu va suparati, bomboane este ?
Vanzatorul se uita la el asa mai ciudat si ii zice:
-Domnule, bomboane SUNT !
A doua zi iar se duce politistul sa-si ia ceva dulce de la aceeasi cofetarie:
-Nu va suparati, caramele este ?
Vanzatorul ofticat ii zice:
-Domnule, caramele SUNT !!
Se duce politistul acasa si cade pe ganduri: “Bai cred ca vanzatorul ala vrea sa ma faca atent sa vorbesc civilizat cu … gata, asta e”
A treia zi se duce politistul fericit la aceeasi cofetarie, cu fruntea sus si ii spune vanzatorului:
-Fiti amabil, rahat sunt?
La care vanzatorul:
-ESTI ca d-aia te-ai facut politist !!!

El, emotionat:
-Iubito, pot sa-ti spun ghiocel?
-Da, iubitule, dar de ce?
-Esti prima in viata mea.
-Dar eu pot sa-ti spun Boeingul meu?
-Daa.. dar de ce?
-Esti al 747-lea.

– EA: Dragul meu, stii ce citesc in ochii tai?
– EL: Ce, iubito?
– EA: Ca vrei sa te casatoresti cu mine…
– EL: Analfabeto!

Nevasta-mea ma saruta de fiecare data cand vin acasa.
– Asta da afectiune!
– Neah… E investigatie!

Ce numar purta Decebal la sandale?

Pe vremea lui nu erau numere!

Când eram mic am ieșit cu bunica să iau prânzul la o terasă sub cerul liber. A început ploaia. Am avut nevoie de 3 ore ca să-mi termin supa.

VERIŞOARA (de Ion Pribeagu)

Prin anul nouă sute nouă
Nu mai eram un oarecare,
Veneam la clubul „Lumea Nouă”
Şi alte cercuri literare.

Îl cunoscusem pe Gârleanu,
Pe Cincinat, pe Eftimiu
Şi-a apărut, de Minulescu,
„Romanţe pentru mai târziu”.

Visam să cuceresc o lume,
Să schimb humorului tiparul,
Că publicasem nişte versuri
Într-un săptămânal, „Ţânţarul”.

Văzând directorul revistei
Că am talent de pamfletar,
Fără să steie mult pe gânduri
M-a angajat ca secretar.

Redacţia era în centru;
O cameră unde-ncăpea
Biroul, scaune, dulapul,
Maculaturi şi-o canapea.

De joi, când apărea revista
Şi până lunea care vine
Redacţia era închisă
Şi cheile erau la mine.

Directorul, un om politic,
Cu redingotă şi cu cioc,
Venea în timpul săptămânii,
Însă duminica de loc.

Aşa că tânăr, cu speranţe,
Plutind în sferele senine,
Mi-nchipuiam că-n toată ţara
Nu-i altul mai grozav ca mine!

Şi într-o sâmbătă, pe seară,
Plimbându-mi visul pe Lipscani,
M-am cunoscut cu o fetiţă
Cam de vreo douăzeci de ani,

De parcă Dumnezeu din ceruri
Vrând dorurile a-mi înfrâna,
O nimfă mi-a trimis în cale
Şi mi-a şoptit: – Ionică, na!

Nici nu-mi mai încăpeam în piele
De-acest potop de fericiri,
C-avea cosița în inele
Şi-n sân, ascunşi, doi trandafiri,

Guriţa roşie şi mică
Şi ochii negri, plini de foc,
Că tot privindu-i mi-era frică
Să nu pleznesc de-atât noroc!

Ne-am dus la cinema, la „Clasic”.
Un film cu Eva şi Adam.
O vorbă n-am scos pe-ntuneric,
Că doar prin mâini ne-nțelegeam.

Târziu, cam după miezul nopţii,
Ca-un autentic amorez,
Am invitat-o ca să vadă
Redacţia unde lucrez.

În cameră, printre săruturi,
Înghirlandate în rondele
Am proclamat-o-ntr-o poemă
Prinţesa visurilor mele!

Şi dimineaţa, pe la zece,
Când vream să-i mai dedic o strofă,
Deodată, a bătut în uşă
Directorul! O catastrofă!

În clipe de-astea, turbulente,
Tu nu ştii singur ce să faci:
S-ascunzi după birou fetiţa,
Sau cât mai grabnic să te-mbraci.

Şi s-a-ntâmplat cum se întâmplă
Când n-ai un pic de prevedere:
Eu, numa-n pantalon şi guler,
Şi ea cu nudul la vedere!

Directorul, galant din fire,
Privind-o a şoptit:- Scuzaţi!
Iar eu am spus: – Mi-e verişoară,
Venit-aseară din Galaţi !

A scotocit printre sertare,
A scos grăbit un manuscris,
Şi când fu gata de plecare,
M-a tras de-o parte şi mi-a zis:

– Să nu fii supărat, Ionică,
Însă aş vrea să-ţi spun ceva:
Acum trei luni, fetiţa asta,
A fost şi verişoara mea…

Karma este la fel ca si pozitia 69 . Primesti exact ce oferi .

-Copii, ce inseamna sa fi diplomat?
-Sa te gandesti de doua ori inainte de a nu spune nimic!

Un punk-er urca intr-un autobuz.
Parul sau era facut spice, colorat verde, rosu, albastru si portocaliu.
Hainele ii erau o amestecatura de cirpe si piele, picioarele ii erau goale si corpul ii era plin de cercei.
Se asaza pe singurul loc liber, exact in fata unui batrin, care se tot holba la el.
– Ce te tot holbezi, mosule? Ce, tu n-ai facut nimic aiurea cind erai tinar?
Batrinul: – Ba da. Odata, cind eram in marina, m-am imbatat in Singapore si am f…t un papagal. Ma gindeam ca esti fiul meu.