– Când a zis Galileo Galilei că Pământul se învârte ?
– După ce a ieşit de la cârciumă.

Suna telefonul, un reprezentant comercial . Raspunde copilul de 4 ani:
-alo
-alo, as putea sa vorbesc cu mama ta?
– mama nu e acasa!
– mai este altcineva acasa?
– da, sora mea.
– poti sa mi-o dai la telefon?
– imediat!
Dupa 2 minute revine copilul la telefon:
– alo?
– iarasi tu, am crezut ca mi-o dai pe sora-ta!
– am incercat, dar nu reusesc s-o scot din tarc!

‎- Care specie de elefanţi sare cît Turnul Eiffel?
– Oricare, cît sare Turnul Eiffel sare orice elefant.

Oare, părinții chinezi își întreabă rudele și prietenii cu cine seamănă copilul?

Definitia erectiei: Un fenomen vertical pentru o dorinta orizontala.

Care este asemanarea intre Martorii lui Iehova si testicole?
Umbla cate doi si nu sunt lasati sa intre!

Ce credeti ca s-ar fi intamplat daca cei trei magi ar fi fost femei, si nu barbati?

La aceasta intrebare femeile au raspuns:

– Ar fi cerut indicatii, ar fi ajuns la timp, ar fi ajutat la nasterea copilului, ar fi curatat staulul, ar fi adus un vas cu mancare si cadouri practice.

Iata si replica barbatilor:

– Da, si stiti ce ar fi spus cand au plecat?

“Ai vazut ce sandale purta Maria la rochia aia?”

“Copilul nu seamana deloc cu Iosif!”

“Va vine sa credeti ca au lasat toate animalele alea dezgustatoare in casa?”

“Am auzit ca Iosif nici macar nu lucreaza!”

“Si magarul ala al lor cred ca a avut si zile mai bune!”

“Vrei sa pariezi cat va dura pana cand iti vei primi vasul inapoi?”

Un studiu recent al cercetatorilor britanici, care a costat 1 milion £, arata ca, in cazul unui accident aviatic, scaunele din spate sunt cele mai sigure.

Evident…Cine dracu’ a mai vazut avion sa se ciocneasca de un munte cu spatele?

Se spune ca omul insemnat ori este omul dracului ori un om fara noroc. Pe omul din povestea de mai jos il insemnase Dumnezeu cu trei ţâţe: doua la locul lor si una in mijloc. Omul nostru era unul fara noroc caci pe toate le facuse la viata lui: mestesug, negustorie, joc de carti: pe ce punea mana, praf si pulbere, de altfel, om bun la suflet.
Asa ca nimerise omul nostru la o masa alaturi de un popa si un laudaros limbut care se lauda la astalaltii doi ca facuse multe la viata lui si ca norocul dadu peste el, ca a castigat multe lucruri, pariuri si prinsori, si cate si mai cate.
Omul fara noroc, plictisit de atatea palavre si laudarii zice catre laudaros:
– Nene, cu multi ai facut matale pariuri, faci unul si cu mine?
– Bucuros, raspunde laudoarosul; care?
– Uite, eu fac pariu cu dumneata ca eu si cu parintele avem impreuna cinci ţâţe.
– Ei as?
– Faci pariu?
– Fac…
Si fac pariu….Dar parintele il trage de maneca pe omul fara noroc si ii sopteste la ureche:
– Taica, ai tu patru ţâţe? Ca altminteri ai pierdut.
– Cum asa parinte?
– Pai de, taica…Eu am numai o ţâţă.

Fetita mea de 1 an jumate se aseamana perfect cu masina mea (Dacia 1310):
Ma enerveaza la culme in fiecare zi , dar daca cineva vrea sa mi-o fure IL OMOR!

Ha ha ha . Asta iar nu e banc!
Ba’….. sa nu radeti de mine ca am Dacie…..

Ce este transparent si are miros de banana?
O beshina de maimutza.

Care-i asemănarea dintre un călcâi crăpat și un iPhone 5?
Îl au toți țăranii.

Doamne, daca nu ma poti sa ma faci pe mine mai slab, fa-i pe prietenii mei mai grasi!

Două femei, una cu un băieţel alta cu o fetiţă, nimeresc în acelaşi compartiment în drum spre mare. La un moment dat fata strănută:
– Hapciu!
Băieţelul:
– Nolocel!
Mama fetiţei surprinsă:
– Vai doamnă ce copil manierat aveţi.
Peste un timp, fetita iarăşi:
– Hapciu!
Băieţelul:
– Nolocel
Mama fetiţei:
– Doamnă nu pot să cred ce bine l-aţi educat…
Trece ce mai trece, fetiţa:
– Hapciu!
Băieţelul:
– Ai lăcit culvă mică!

Un copil, la grădiniţă, încearcă să îşi încalţe cizmuliţele. Pentru că nu se descurca, a cerut ajutorul educatoarei. Cu tot trasul şi împinsul, cizmuliţele nu voiau nicidecum să intre. Până când a reuşit totuşi să îl încalţe educatoarei i-au apărut broboane de transpiraţie pe frunte. De aceea aproape că i-au dat lacrimile când copilul i-a zis:
– Doamnă, dar sunt puse invels.
Într-adevăr, erau puse greşit. Nu a fost cu nimic mai uşor să îi scoată cizmuliţele decât sa i le pună, totuşi a reuşit să îşi păstreze calmul până când cizmuliţele au fost iar încălţate, tot cu sudoare pe frunte, dar de data aceasta aşa cum trebuia. Însă atunci băieţelul a zis:
– Cizmuliţele astea nu sunt ale mele!
În loc să ţipe la el “De ce nu mi-ai spus?”, educatoarea şi-a muşcat buza şi încă o dată s-a chinuit să îl descalţe. Când s-a terminat chinul descălţatului, băieţelul i-a spus:
– Sunt cizmuliţele flatelui meu. Mama mi-a zis să le încalţ pe astea azi.
Acum ea nu mai ştia ce să facă… Sa plângă sau să râdă? A reuşit totuşi să strângă suficientă răbdare pentru a se lupta din nou cu cizmuliţele. Când, in sfârşit, l-a încălţat, înainte de a-l trimite afară la joacă, l-a întrebat:
– Si acum, unde îţi sunt mănuşile? Trebuie să ţi le pun pe mâini ca să poţi pleca afară!
– Le-am băgat în cizmuliţe ca să nu le pield.