Bine si venit BulaDen

O tanara ia lectii de conducere.
La examenul pentru permis este intrebata:
-Stiti cum functioneaza motorul masinii?
-Pot sa explic cu cuvintele mele?
-Da, desigur!
…-Brrrmmm, brrmmm, brrmmm!

Dezastru demografic in Bucureşti: în 2020 vor fi mai multe Mega-Image-uri decât oameni!

Nevasta-mea mereu se enerveaza cand folosesc cuvantul “scroafa”. Cred ca are dreptate: dupa 15 ani de mariaj, ar trebui sa stiu numele real al ma-sii!

Un tip sare de la etajul 10 si, minune, nu pateste nimic. Trecatorii curiosi il intreaba cum e posibil.
-Simplu, am parasuta!
-Pai unde e?
-A ramas la etajul 10 cu barba-su!

Pe oaspete, oricât de bine l-ai hrăni, tot se îmbată.

Omul care stie si stie ca stie e un intelept; asculta-l!
Omul care stie,dar nu stie ca stie,aminteste-i sa nu uite .
Omul care nu stie si stie ca nu stie invata-l sa stie.
Omul care nu stie,dar pretinde ca stie,fereste-te de el !

De ce se teme cel mai mult un vampir?
Caderea dintilor!!!

-Pe când eram un slăbănog de nici 60 de kg,și am mers cu prietena mea la ștrand,un tip solid,având cam 80-90 de kg m-a luat pe sus și m-a aruncat în apă ca pe un bolovan.Furios că m-a făcut de rușine în fața prietenei mele,m-am apucat imediat să fac culturism.În două luni aveam 90 de kg și eram numai mușchi.M-am dus din nou la ștrand cu prietena mea…
-Și ce s-a întâmplat?
-Un tip solid,având cam 120-130 de kg m-a luat pe sus și m-a aruncat în apă.
-Și?
-Atunci m-am gândit că e timpul să învăț să înot.

-Tata, ce avem de mancare?
-Painea de ieri.
-Tata, cand o sa mancam paine de azi?
-Maine.

Nu stiu de ce ii spune camera de luat vederi,ca nu am auzit pe nimeni sa orbeasca.

O bombă artizanală poate fi construită practic din orice – spre exemplu, din soție: pentru asta este de ajuns să spui ”dragă, eu am băut tot salariul”.

In ziua de azi , a pune o vorba buna cuiva in vederea angajarii inseamna a lasa un bilet lipit pe usa patronului cu mesajul “vorba buna” .

Ne-am cunoscut în urmă cu câteva luni, perioadă în care tranzitam nişte momente nu tocmai plăcute. Însă cu ajutorul tău, prietenia ta, mi-am recăpătat culoarea trăirilor, zâmbetul, uşor schiţat, care în trecut era plin de contur, mai apoi devenit cenuşiu, liniştea care-mi lipsea, regăsirea în visurile mele. Ai fost clipa de care aveam nevoie, la fel ca lumina pentru flori. Poate nu ţi-am mulţumit niciodată îndeajuns, chiar dacă-ţi arătam asta prin gesturile şi comportamentul meu faţă de tine. Dar îţi mai spun, pentru că meriţi. Mulţumesc, mulţumesc pentru tot. Ştii, poate îţi trece prin minte: ”ce i-o fi venit să-mi scrie, să-mi vorbească… Ce-l macină iar? N-am mai avut ocazia să ne vedem, de multă vreme. Să-i fie dor de mine… îi lipsesc… ar vrea să ne vedem iar?” Mmm, e simplu: mă gândeam la tine, la momentele petrecute, la gingăşia ta, la cum eram eu datorită ţie. Şi gândindu-mă, mi-am adus aminte de altceva… De fapt, poate de asta ţi-am scris mai tare, deşi nu-s sigur. Mai ţii minte ultima dată când ne-am plimbat prin parc, când ţi-am pus o floricică-n păr, când ne zâmbeam şi ne ţineam de mână? Desigur, prieteneşte! Mno, imediat după, la ieşirea din parc, era o tanti care vindea îngheţată. Ai spus că ai vrea şi tu una, ţi-am dat 10 lei şi ţi-ai cumpărat, timp în care eu îmi legam şireturile. Întrebarea mea e: mi-ai dat restul înapoi? Nu de alta, dar am adunat bonurile cheltuite împreună cu tine, şi nu-mi ies 4 lei. Ştii că sunt bun la mate’! Mulţumesc, şi… sper să ne vedem în curând… poate la un suc!

Oare ce ocupaţie ar fi avut Ştefan Banică dacă Elvis Presley nu s-ar fi născut niciodată?:))