Explicația șefului de șantier I. R. (nu e frumos de dat nume):
”Eu șeful de șantier I. R., am transmis comisiei de predate – primire din cadrul companiei noastre, un bloc locativ cu 5 nivele. Blocul a fost primit cu, calificativul ”satisfăcător”, dar condiționat de 2 note: 1. Trebuie de stricat vechiul altar de piatră din curte. 2. De amenajat în curte loc un teren de joacă pentru copii.
Am dat ordin muncitorilor să dărâme vechiul altar, folosindu-se de pickhammere, dar după jumătate de oră, acestora le-au cedat sistemul de compresie, iar reparația durează mult. În așa condiții am trimis un buldozer să ducă lucru la sfârșit, dar peste puțin timp a venit șoferul și mi-a spus că i s-a rupt lama și a cedat ambreiajul. Am fost nevoit să trimit acolo un excavator, dar acesta tot nu s-a descurcat, așa cum căușul s-a rupt. Folosindu-mă de legăturile personale pe care le am cu unele persoane din industria pirotehnică, l-am rugat să arunce în aer cu acuratețe respectivul altar. Doar că, după explozie, s-a ruinat nul nostru bloc de 5 nivele, dar și partea superioară a altarului, sub care am găsit o placă pe care era gravat: ”Acest altar a fost zidit, cu mare nebăgare de seamă, neiscusit și din lenevie de către Ion a lui Gheorghe Albinarul, fapt pentru care, din poruncă domnească acesta a slujit 30 de lovituri de toiag. ”

Speriindu-se de propria umbra in timpul unei plimbari nocturne, Oana Roman a fugit “mancand” pamantul.

Ea: Ești cel mai leneș bărbat din lume!

El: Tu vorbești, care stai jos și când te piși?
via BFPT

Sotul si-a uitat telefonul acasa. cand s-a intors de la serviciu, a gasit doua mesaje:
1. De la amanta: Dragul meu, iubitul meu, mi-e dor. Pup dulce. Suna-ma. A ta Marie.
2. De la sotie: Nu-ti face griji. Am sunat-o eu!

O întâmplare povestită de profesorul de istorie.
Regele Prusiei Frederic al II supranumit ”Cel mare” a domnit în sec. XVIII și se considera un monarh trimis de divinitate. Odată a hotărât să viziteze închisoarea din oraș și însoțit de suita regala s-a pornit să viziteze celulele deținuților. Încarcerații, unul după altul cădeau în genunchi în fața regelui, povestind de ce au fost condamnați și desigur susținând că sunt pe deplin nevinovați. Doar unul din condamnați nu se plângea de nimic, nu protesta, ci pur și simplu stătea în genunchi liniștit, acest lucru la intrigat pe rege:
– Ei, tu!
– Da, Măria Ta – spune el ridicând capul.
– De ce ai fost condamnat?
– Pentru jaf, Măria Ta.
– Recunoști vina?
– Desigur că recunosc. Eu am meritat din plin această pedeapsă.
Lovind cu sceptrul în podeau de piatră, regele spune comandantului închisorii:
– Imediat eliberați-l pe acest om. El nu trebuie ținut aici, pentru că, ar putea avea o influență negativă asupra acestor cinstiți, buni și nevinovați condamnați…

Doi hulubi stau alături, la un moment unu îl lovește cu ciocul în cap pe altul, al doilea nu are nici o reacție… probabil că e soțul.

Doi bătrâni merg cu tramvaiul și la un moment dat acesta trece pe lângă o clădire, unde înainte fusese un bordel. Unul din bătrâni nostalgic:
– Ahhh…
– Mie-mi spui…

Atunci cand esti Mort nu stii, ca doar esti mort nu…E greu numai pentru cei din jur.
La fel e si cand esti Prost.

Trebuie să inventezi un banc, iar dacă bancul tău e bun, dă verde aici, dacă nu, dă roșu…

Pe vremea comunismului intr-un tren se urca un domn.Dupa ceva vreme un altul se aseaza langa el si incepe sa spuna bancuri despre securitate,Ceausescu etc.
Primul zice:
-Auzi ma dar tie nu-ti e frica de securitate?Astia sunt omniprezenti ar putea sa ne asculte chair acum , serios vorbesc poate e un microfon in scrumiera sau ceva…
-Da pe naiba nu ne asculta nimeni hai sa mai glumim.
Cateva minute cei doi mai spun bancuri dupa care primul se scuza si merge la baie.In drumul sau merge si la vagonul restaurant din tren si ii spune chelnerului:
-Peste exact 5 minute te rog sa imi aduci 2 cafele si 2 citro.
-Desigur.
Domnul se intoarce la prietenul sau si continua discutia:
-Pe bune acum nu ar trebui sa mai facem bancuri eu cred ca ne asculta cineva!
-Cine se asculte ai innebunit!Lasa prostiile nu e nimeni in scrumiera.
-Te-am prins eu sunt de la securitate .Daca nu ma crezi uite facem o proba.Domnul se apleaca spre scrumiera si zice:
-Aduceti va rog 2 cafele si 2 citro.
Nu trec nici 2 minute si chelnerul le aduce comanda.Celalatl albeste,si incepe sa tremure de frica.La care primul zice:
-Am glumit , nu te speria ti-am facut o farsa…(si ii povesteste cele intamplate)
Cei doi continua sa glumeasca si sa spuna bancuri.La statia la care coboara politia il aresteaza pe al doilea barbat.Politistul zice:
-Esti arestat pentru ca ai spus bancuri despre Ceausescu .
-Dar pe mine de ce nu ma arestati ca si eu am spus bancuri?Intreaba primul domn.La care politistul:
-Da dar ne-a placut faza cu scrumiera…

Dacă tot există “guverne din umbră” peste tot în lume, n-am putea noi omolaga primii “guvernul din răcoare”?
sursa Revista Kamikaze

Culmea crizei: Sa gasesti la un clan de camatari doar patru lei…!

Examen la fizică la o universitate din Chișinău. Profesorul, un tip ursuz de vreo 60 de ani, foarte dur și care avea o față tot timpul încruntată, de îți transpirau palmele când de uitai la el (modelul perfect a profesorului sovietic totalitar), dar fiind rus, îi plăcea să tragă la măsea. Așa că, studenții fiind recunoscuți pentru ingeniozitatea lor, au hotărât ca în ulciorul care de obicei stă pe catedra profesorului să toarne în loc de apă, votcă. Au luat din anticameră cheia de la auditoriu, au pus în practică planul, încuie și cu nerăbdare așteaptă venirea profesorului. Vine profesorul, invită primii 10 studenți, le dictează subiectele și își toarnă un pahar de apă. Simțind mirosul ce venea din pahar, profesorul amenințător se uită la cei prezenți, se ridică, își încruntată fața și cu pași rapizi iese din auditoriu. De la această privire studenților le-a înghețat sângele în vene, iar unicul gând ce era în capul tuturor fiind: ”Gata, s-a dus la decan, sau mai rău, la rector să se plângă.” Pentru a șterge urmele, repede se ridică toți, varsă toată votca din urcior și pahar, toarnă înapoi apă de la robinet și se așează la locurile lor. După cinci minute, intră profesorul, senin la față, se putea citi chiar și un strop de bunăvoință în privirea sa (lucru nemaivăzut la el), iar în mână avea o farfurie cu tartine și doi castraveți murați. Mănâncă un castravete, golește paharul, în care credea că se află votcă…. Se întunecă la față, se încruntă, se uită la studenți, așa privire, sincer să fiu, de la așa privire chiar și Basiliscul s-ar fi sinucis de invidie…. EXAMENUL A ÎNCEPUT.

Dupa ce am dat bacu’, m-am dus sa dau dreptu’.

Am impresia ca trebuia invers.

Cand eram elev, pot sa spun ca eram un tip foarte bine informat…

Mereu imi spuneau profesorii la sfarsit de an: “Te informez ca ai ramas corigent!”