-Fiulee, treci şi spala vasele!
-Care-s cuvintele magice?
-Te las fara net!
-Okay.

– Bulă, care a fost ultima faptă bună pe care ai făcut-o?
– Eu, cu pitbull-ul meu, îl petreceam pe tata la gară, iar când trenul se pornise, am văzut cum un domn alerga din urma și striga că, dacă pierde trenul, e un om mort.
– Șiii…..unde e fapta bună???!!!
– Atunci am spus, ”Șo pe el Azor.

Nu poți s-o faci pe prostul până nu ești, măcar un pic!

Culmea impertinenţei:
Să te prindă vecinul de la patru cu nevastă-sa în pat, iar tu să îl întrebi:
-“Ai să crezi ce îţi văd ochii, sau ce o să-ţi spun eu?…”

– Ai slabit grozav! Ai o dieta noua?…
– Da. Legume – cartofi, morcovi, sfecla…
– Le fierbi sau le prajesti?
– Le SAP !!!

Această compunere a fost scrisă de doi studenți a unei universități americane, Rebeca și Harry, în cadrul unui experiment propus de către profesorul de limbă și literatură engleză. Studenții au avut de scris o compunere în tandem: fiecare student trebuind să scrie un aliniat pe foaie, după care să transmită această foaie colegului de bancă. Acesta, citind aliniatul, trebuia să scrie în continuare propriul aliniat, transmițând foaie înapoi colegului și tot așa mai departe. Compunerea finală, trebuia să aibă un curs logic și sens, participanților fiindu-le interzis să comunice verbal între ei. Compunerea se finisa în cazul în care unul din autori era de acord cu ultimul aliniat al colegului, sau nu mai putea ține cursul povestirii. În continuare, compunerea Rebecăi și a lui Harry.
(Rebeca) – Laura nicidecum nu se putea hotărî, ce aromă de ceai îi place mai mult. Aroma preferată a ceaiului de mușețel, în urma căreia atât de plăcut și liniștitor putea să se relaxeze sub plapumă, acum îi aducea aminte de Roger – el spunând cândva că adoră ceaiul de mușețel. Ahhh – dar din păcate trecuseră acele clipe fericite… Acum, ea hotărâse să nu își va mai aduce aminte niciodată de Roger, chiar dacă toate gândurile sale se întorceau numai la el, iar…și iar…Se părea că, ea nu mai poate să renunțe la imaginea lui, veșnic prezentă în mintea sa. Plus la asta, a început iar să-și facă simțită prezența astma de care suferise cândva. – Sigur, ceaiul de mușețel nu-l mai voi folosi – hotărâse ea într-un final.
(Harry): În acest timp, sergentul major Roger Haris, comandantul unei escadrile, ce demult se afla undeva departe în sistemul galactic și anume pe orbita Scylon – 4, era preocupat cu chestiuni cu mult mai importante, el nu avea timp acum să se gândească la acea proastă, nevrotică și astmatică pe nume Laura, cu care și-a petrecut o noapte aproximativ un an în urmă. El a pus mâna pe comunicatorul trans galactic și a început a raporta: ”Sergentul major Roger Haris cheamă Geostația nr. 17. Am ieșit pe orbita polară. Nici o urmă de rezistență din partea dușmanului încă nu a fost descoperită… ” Înainte de ași finisa raportul, un fascicol albastru încărcat cu particule lovi puternic nava, provocând o gaură în carcasa acesteia. Nava a fost lovită atât de puternic, încât sergentul Roger a fost aruncat din scaunul său.
(Rebeca) – Roger s-a lovit atât de puternic cu ceafa de bordul navei, încât moartea a survenit aproape instantaneu, dar totuși înainte de moare a povestit unui coleg că, îi pare rău de unele lucruri pe care le-a făcut în viață și mai ales că și-a bătut joc de sentimentele singurei femei ce la iubit cu adevărat. După acest tragic eveniment, guvernul a hotărât să renunțe la războiul contra celor de pe planeta Scylon – 4. A doua zi, Laura citea în ziarele de dimineață: ”Congresul a adoptat o lege care interzicea pentru totdeauna războaiele interplanetare”. Această noutate a bucurat-o pe Laura, chiar dacă știa că, Roger al ei, a murit undeva departe și nu se va mai întoarce. Ea a început să se uite pe geam, gândindu-se la tinerețea ei – la acele timpuri când zilele treceau liniștit și fără grabă, atunci când nu erau ziare sau televizoare, care distrăgeau atenția de la toate lucrurile cu adevărat frumoase ale vieții. ”De ce oare fata trebuie să-și piardă nevinovăția înainte de a deveni femeie” – încet gândi ea în glas.
(Harry) – Ea nici nu bănuia că, are de trăit mai puțin de 10 secunde. La câteva mii de km deasupra orașului, o navă de luptă a celor de pe Scylon – 4 deja lansase câteva bombe cu litiu – hidrogen. Naivii de pacifiști care acceptaseră Legea neagresiunii interplanetare au dus la aceea că pământul devenise o țintă sigură și neapărată în fața inamicilor imperialiști Străini, care se jurase să distrugă cu orice preț omenirea. După două ore de la adoptarea legii, navele de luptă a Scylonilor se îndreptau spre pământ, ele dețineau o putere de luptă suficientă pentru a distruge pământul în totalitate, iar deoarece câmpurile de apărare au fost dezactivate, ei au trecut la aplicarea planului imediat. Bombele de litiu – hidrogen ajunse în atmosferă, nefiind distruse de sistemele de apărare interplanetare. Președintele, aflându-se în acel moment în centrul de comandament mobil, o bază militară submarină super secretă, în oceanul Pacific, a simțit suflul unei explozii puternice, care pur și simplu a pulverizat-o pe proasta de Laura și pe alte 4 miliarde de persoane. Președintele, furios a lovit cu pumnul în masă: ”Așa ceva este inadmisibil, le vom arată noi lor pact de neagresiune. Îi vom urmări și îi vom distruge până la ultimul, căutându-i chiar și în ultimul WC al galaxiei.”
(Rebeca) – Asta e o aiureală completă. Eu renunț să continui această batjocură la adresa literaturii. Co-autorul meu este un adolescent sălbatic, semi-analfabet cu maniere șoviniste.
(Harry) – Chiar așa??? Atunci tu ești o egoistă și o nevrotică, preocupată doar de soarta ta. Cărțile tale se vor vinde doar în farmacii, alături de calmante…: ”Ahhh… poate să beau un ceai de mușețel??? … sau poate să beau altă tâmpenie de ceai??? … sau poate sunt o proastă ce s-a uitat prea mult la telenovele”.
(Rebeca) – Cretinule.
(Harry) – Cățea.
(Rebeca) – Tâmpit.
(Harry) – Curvă.
(Rebeca) – du-te-n p..da m…tii
(Harry) – să mi-o s…gi
(Rebeca) – Dumnezeu cu tine … Neandertaleț avortat.
(Harry) – Du-te de-ți bea ceaiul, curvo.
.
.

Profesorul… Bravo. 10 +++

Vine băiatul acasă, afumat de-a binelea. Se gândește: ”Pentru a nu mă da de gol în fața părinților, am să plec în sufragerie.” Deschide ușa, acolo stă tatăl. Băiatul, imediat închide ușa și se gândește ce să facă mai departe, hotărăște să plece la bucătărie. Numai deschide ușa, îl vede pe taică-său acolo. Panicat, închide ușa și se hotărăște să plece la el în cameră, deschide ușa, acolo stă taică-său, care începe a striga:
– Încă o dată deschizi ușa de la toaletă, îți rup urechile.

Mi s-a stricat receiverul care-mi dădea internet si televiziune. Am sunat la call center. Mi-a zis o doamnă că se poate rezolva, dar luni. Asta-mi place mie la secolul ăsta al vitezei: avem de asteptat la fel de mult ca înainte, dar aflăm asta mult mai rapid.

sursa: KMKZ.ro

Dacă nu-ți permiți să-ți faci analizele, du-te la aeroport. Acolo îți face radiografia mocca.
Și dacă le zici că ești musulman, te alegi și cu o colonoscopie gratuită.

Ajunge un chinez în Chișinău, cu niște afaceri. Nu cunoaște nici un cuvânt în română, dar îi era foame cumplit. Intră el într-o cantină cu gândul că, cineva o să comande ceva de mâncare, iar el auzind denumirea o să comande la fel. Așteaptă el un pic, intră un student și comandă un ceai. Chinezul se apropie și el: – Țeai. Ia el ceaiul, dar simte că foamea nu a trecut deloc. Mai așteaptă un pic, iar intră un student situația se repetă.. Ceai … Țeai… Se hotărăște să mai aștepte. Vede că intră un domn mai în vârstă, se gândește chinezul că acesta o să mănânce și se apropie să audă mai bine comanda. Comandă omul macaroane cu brânză, și imediat și chinezul:
– Mațațoane ciu blință.
– Ce?
– Mațațoane ciu blință.
– Ceeeee?????
– Țiai.

Daca Tonciu face pluta pe spate, tipa lumea rechinu…… rechinu…

-ALO!
-(in soapta) Daa…
-MAI, E ACASA MAMICA?
-(in soapta) Daaa..
-PAI, DA-MI-O SI MIE LA TELEFON!
-(in soata) Nu poateee…
-PAI DE CE?
-(in soapta) E ocupata!
-BINE, TATA ESTE?
-(in soapta) Daaa…
-PAI SA VINA EL ATUNCI!
-(in soapta) Nu poateee…
-DE CE?
-(in soapta) E ocupat!
-BUNICA, MATUSA… SUNT?
-(in soapta) Daa…
-DA-MI PE UNA DIN ELE!
-(in soapta) Nu pooot… sunt ocupate!
-GRRR, DAR ALTCINEVA MAI E PE ACASA???
-(in soapta) Mai sunt doi politisti…
-BINE, DA-MI PE UNUL DIN EI!
-(in soapta)Nu pot… sunt ocupaati…
-DAR CE FAC, MAI???
-(in soapta) Ma cauta pe mineee…

Unii cred că ţestoasele trăiesc mult. De fapt, ele traiesc putin dar încet.

Joia este buna, deoarece dupa vineri vine sâmbăta. Amintiţi-vă de acest lucru miercuri.

Un primar felicită pe nanogenarul satului:
— Sperăm să avem posibilitatea să te felicitămşi cu ocazia împlinirii a o sută de ani.
— De ce nu, răspunde bătrânul, păreţi a fi destul de viguros.