Era odata o femeie insarcinata.Ea mai avea un fiu si intr-o zi el o intreaba:
-Mama il iubesti pe fratiorul meu?
-Da.
-Atunci de ce l-ai mancat?:o3

La nevoie, orice instrument sau obiect apropiat de tine devine ciocan.

La Ministerul Muncii si Protectiei Sociale:
− Domnule ministru, telefonistei noastre de la centrala i-a slabit aproape complet auzul. Ce vreti, dupa atatia ani…
− Mut-o la Departamentul de Negocieri cu Sindicatele sau la ghiseul de reclamatii de la poarta.

La medic:
– Schiopatati cand e umezeala in atmosfera?
– Nu, cand merg.

O întâmplare din Rusia, în cadrul unui show aviatic. Asistentul tehnic Petrovici, însoțind ultimul grup de parașutiști în avionul AN – 2, hotărăște să se relaxeze un pic. Ajunge la depoul 2H2, care se afla la marginea aerodromului și de mult timp nu era folosit de nimeni, scoate din ascunziș o sticlă de vin roșu, șterge praful de pe ea cu mâneca salopetei galben aprinse, de fapt, așa salopete erau folosite de toți membrii echipajului și începe să taie cașcavalul și roșiile ce le avea ascunse acolo. Ultimul număr din programul, ce urma să fie prezentat de parașutiști, era întitulat ”Salvare în aer”. În cadrul acestuia, din avion se arunca un manechin îmbrăcat în salopetă, ce avea rolul de a imita un sportiv a cărei parașută nu se deschide, în urma acestuia urma să sară un parașutist, care trebuia să-l ajungă în timpul picajului, să-l cuprindă în modul corespunzător, după care să aterizeze în siguranță, fiind acompaniați de aplauzele spectatorilor, care apropo, nu cunoșteau nimic despre ceea ce urmează. Spectatorii adunați pe câmpul de zbor, cu plăcere deja urmărise acrobațiile piloților, alimentând această plăcere cu frigărui și multe băuturi răcoritoare. Și iată că, din avion cade un om, în urma sa se aruncă altul. Mulțimea muțește. Al doilea parașutist adoptând o poziție convenabilă pentru a prinde viteză, îl ajunge din urmă pe cel căzut și îl apucă de braț, însă o boare de vânt îi desparte pe cei doi oameni, al doilea parașutist dând din mână în semn se Adio, își deschide parașuta. Mulțimea, necunoscând detaliile antrenamentului, încremenește. Corpul primului parașutist cu o viteză uluitoare se apropie de pământ și cade pe acoperișul unui vechi depou de la marginea aerodromului. Instantaneu apare un nor de praf, iar bucăți de ardezie și lemn sunt aruncate în toate părțile. Echipajul Ambulanței, imediat aprinde girofarul, sirenele și se pornește spre locul accidentului (pentru a verifica dacă nu a avut careva de suferit), iar în spatele ei aleargă disperată o mulțime de oameni. Ajungând la fața locului, mulțimea vede cum bucățile de cherestea și ardezie încep să se miște, iar de sub acestea se târâie Petrovici, în a sa salopetă galben aprinsă, stropit tot de vin roșu și cu urme lăsate de roșiile nemâncate. Reușește el să se ridice în picioare și dând din pumn, amenințător, spre avionul ce zbura strigă: ”Nenorociților, gata, m-am săturat, eu niciodată nu am să mai lucrez cu voi”….. Medicul de la ambulanță (și alți 7 oameni) au leșinat…

Chișinău. Ora 7 dimineața, într-o zi de toamnă ploioasă și friguroasă. Ploaia rece nu contenește să cadă. La o stație, fără acoperiș, stă un student îmbrăcat lejer și așteaptă troleibuzul. Îngheață, întârzie la ore și înjură tot ce se poate de înjurat pe lumea asta. Îi este foarte frig și plus la asta nici nu a mâncat nimic de dimineață. Când colea, în dreptul său se oprește un Mercedes alb. Geamul alene se coboară, iar de acolo o frumoasă domniță, îmbrăcată într-o blană albă, seducător scuturându-și scrumul de la țigara ei slims, expirând un fum de țigară, dulce aromat, i se adresează într-o rusă perfectă:
– Tinere, spune-mi te rog unde se află aici cel mai apropiat club select? (Молодой человек, скажите пожалуйста, где здесь ближайший хороший бар?)
– În Moscova, s-s-scroafo.

Ploaie de stele cazatoare… Soacra si ginerele isi pun cate o dorinta…. Ginerele a fost mai rapid, soacra n-a mai apucat.

Pe drumul care mi-i drag,
Treabă n-am, da’ cale-mi fac.
Pe drumul care mi-i urât,
Treabă am, da’ nu mă duc.

Vine copilul acasă, elev de liceu, iar tatăl său îi zice:
-Ascultă, am vorbit azi cu diriginta ta, dar foarte puțin, și mi-a spus că ești corijent, dar nu mi-a spus la ce; așa că, te întreb eu: la ce anume ești corijent? La matematică, limba română, fizică?
-Și chimie…

Politia vrea sa-i puna fiola unui sofer.
– Nu pot sa suflu ca am astm.
– Atunci hai sa-ti luam sange.
– Nu pot ca sunt hemofilic.
– Atunci hai sa umbli pe dunga alba.
– Nu pot… ca sunt beat.

– Prostuțo… chiar ai crezut că ești grasă?? Nu le mai crede pe toate invidioasele, ia mai bine două scaune și așează-te cu noi la masă.

– Alo, Maria?
– Da…!
– Eu am construit o casă, am sădit numai ce un pom… nu vrei să vii până la mine?

Un domn i s-a adresat în scris lui Voltaire cu obrăznicie şi în termeni lipsiţi de elementar respect.
Voltaire îi răspunde:
“Mă aflu în cea mai mică încăpere a casei. Scrisoarea dvs. e în faţa mea. Curând va fi în spatele meu”!

Vara. Lacul de acumulare Ghidighici (vreo 7 km de Chișinău). Niște bikeri tineri se relaxau în preajma acestui lac, care înoată, care se plimbă cu motocicleta. Unuia din bikeri îi trece prin cap idee de a sări cu, calul său de fier de pe panta abruptă din apropiere. Fără să gândească mult, urcă pe motocicletă, se ridică pe creasta pantei și se îndepărtează vreo 50 m de la prăpastie pentru a se bucura de un plus de adrenalină. Trebuie de menționat că, îndepărtându-se de prăpastie, a ajuns practic pe șoseaua Ghidighici – Chișinău. S-a oprit acolo pe câteva secunde, nu știu, pentru ași ridica moralul sau pentru ași aduce aminte de apropiați, clar însă este că, în acel răstimp, pe acolo trecea un preot de vreo 50 ani, care după câte se părea se ducea la stația de autobuz pentru a ajunge la Chișinău. Văzându-l pe tânăr așezat pe motocicletă, îl întreabă:
– Fiule, mă ei și pe mine cu tine? – neîndoindu-se nici măcar pentru o clipă că acesta se duce în altă parte decât la Chișinău.
– Desigur tataie, urcă – îi spune pe un ton încrezător tânărul….
Când deasupra prăpastiei a apărut motocicleta, prietenii biker-ului, care se aflau jos, au fost foarte mirați de prezența Morții, la bordul motocicletei și de sunetul disperat ce acoperea împrejurimile, din care se putea înțelege doar un strigăt neomenesc ce spunea: ”Bleeeeaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!!”, sunet ce considerau ei, că este al prietenului lor, chiar dacă părea a fi emis de o persoană mai în vârstă și cu mult mai emotivă.
Finalul istoriei nu este prea clar….. s-a transformat popa în biker sau biker-ul în popă – nu se știe, dar faptul că pe preotul ud și speriat băieții l-au calmat cu multă votcă este sigur.

Intorcandu-se de la coasa cu caruta plina, Vasile isi mana de zor calul.In faptul serii fiind isi biciuia bidiviul din ce in ce mai tare.
La un moment dat, satul de atata cotonogeala, calul se opreste in drum , se intoarce catre Vasile si, cu o privire plina de expresivitate, ii spune:
– Mai Vasile ,da-o ma-n aia ma-sii de treaba! Dai in mine ca intr-o vita. Nu te gandesti ca sunt si eu din carne, ca simt fiecare lovitura si sufar enorm. Ce dracu‘ma, Vasile!
Auzindu-si calul vorbind, ingrozit, Vasile arunca haturile din maini si o rupse la fuga peste fanete livid la fata.Credinciosul lui caine ii urma indeaproape.La un moment dat, obosit, Vasile se opri si se aseza pe o piatra.La scurt timp sosi si cainele care, gafaind, ii spuse:
-Ba Vasile , sa fiu al dracului , ce m-a speriat calul ala cand a inceput sa vorbeasca!”