Nu îmi aduc aminte ce i-am promis soției – că beau două beri si vin la nouă sau că beau nouă beri și vin la două?

O femeie-stomatolog, pregătindu-și turbina, către pacient:
– Îți amintești Ioane, la școală stăteai în spatele meu și tot timpul mă înțepai cu acul?

Într-un autobuz o doamnă bine îmbrăcată, aranjată, parfumată se ținea de bara din dreptul ușii. La următoarea stație urca un bețiv care se prinde cu o mână de aceeași bară dar puțin mai sus de mâna doamnei. Doamna îl privește de sus cu dispreț și întoarce capul în alta parte. Autobuzul pornește și după câteva sute de metrii pune o frână bruscă iar mâna bețivului alunecă pe bară în jos pe mâna doamnei. Doamna își retrage mâna rapid și exclamă:
-ANIMALULE!
La care bețivul uitându-se la ea cu o privire tulbure răspunde:
-Ei aș, că tu oi fi vreo plantă !

-D-le doctor, dar bere am voie sa beau?
-Care bere???
-Pai…In viitor…
-Care viitor???

Doi poliţai patrulau prin cartierul inginerului Ionescu. Domnul inginer iese cu gunoiul pe la miezul nopţii. Un poliţai zice:
– Ghiţă, uite un spion!
– Nu, bă, e unu’ cu gunoiu’!
– Ba e spion! Mă duc să-i cer actele.
Se duce organul la dl.inginer:
– Actele dv., vă rog!
– Ce acte, dom’le, am ieşit cu gunoiu’!
– Eşti spion! Mergi la secţie.
– Dom’le, sînt ing. Ionescu, stau în blocu’ ăsta, la apartamentu’ 8.
– Ghiţă, du-te la asociaţie şi verifică!
Se duce Ghiţă şi vine fuga înapoi:
– Nu locuieşte nici un ing. Ionescu la ap.8.
Merg ei la secţie, dl. inginer tot face gălăgie că stă la ap. 8. Îl mai trimite şefu’ pe Ghiţă încă o dată la asociaţie să mai verifice, acelaşi rezultat: nici un ing. Ionescu la ap.8. A doua zi de dimineaţă, apare şeful poliţiei, vecin de scară cu ing. Ionescu. Aude povestea şi îl eliberează pe inginer. Inginerul merge supărat direct la asociaţie. Administratoru’ nici nu-l lasă să deschidă gura:
– Domnu’ Ionescu, aveţi probleme. V-a căutat poliţia de 2 ori, da’ le-am spus că nu staţi aici.

– Este adevarat ca cei care, catu-i ziulica de lunga o petrec pe Mioritice se numesc “pierde vara”?
– Da! asta fiind si o culme a nepotrivirii.
– De ceee!?
– Pentru ca e iarna!

2 iubiti stau pe banca si se giugiulesc. Deodata apare un betiv se baga intre ei si îi râgâie in faţa fetei. Băiatul: nu-ti e rusine sa râgâi inaintea ei? Betivul: hâc nu stiam hâc ca e rândul ei hâc.

– Caporal Bula! Dumneata crezi in reinvierea dupa moarte ?
– Nu cred domn capitan! Dar de ce ma intrebati tocmai pe mine?
– Pentru ca bunicul tau a carui inmormantare a fost acum trei zile, te cheama la telefon.

– De ce Iulia Albu si Catalin Botezatu nu mai ies impreuna in club?
– Dihorul lui i-ar putea manca gaina!

-Domnisoara, de cate ori imi suradeti, imi vine sa va invit la mine.
-Vai, sunteti un seducator!
-Nu.Sunt dentist!

La tribunal:
-Ei bine, daca totusi ati gasit acea verigheta, de ce nu ati predat-o politiei????
-Pentru ca avea gravat in interior: “A ta, pentru totdeauna”!!!!!

Care este diferenta dintre un sconcs care zace mort pe sosea si un avocat care zace mort pe sosea?
Inaintea sconcsului se vad urme de cauciuc pe asfalt.

Un nebun tragea dupa el un galos , legat cu-o sfoara .
Directorul spitalului :
– Vai , ce catel frumos ai !
– Tu esti nebun ? Nu vezi ca-i un galos ?
– Daca-i galos , atunci baga piciorul in el .
– Pai , tu vrei sa ma muste ?

Cum iti dai seama ca nu poti sa ai incredere in doctori si avocati?
Pentru ca amandoi isi ‘practica’ meseria.

Cu idiotul dupa noi
Dar „Idiotul“ lui Dostoievski trebuie recitit măcar o dată la cinci ani pentru a înţelege o fărâmă din lumea în care trăim. Cu asta închei necesara precizare legată de titlul materialului pe care-l aveţi dinainte.

Idiotul la care mă refer aici ţine pe loc România, sluţind-o cumplit pe zi ce trece. Îl întâlniţi pe stradă, la semafor, în magazine, în instituţii publice, pe forumurile ziarelor on-line şi la televizor. De altfel, idiotul nostru se înmulţeşte prin intermediul mass-media, fecundând minţi fragede, ţinute în bezna formalismelor unei şcoli ce trage să moară. Idiotul nostru s-a înstăpânit peste o ţară de oameni speriaţi şi chinuiţi de neputinţe, din urma cărora nu mai vine nimeni normal, capabil să-l fugărească.

Idiotul vremurilor pe care le trăim nu poate fi stârpit, se pare, numai cu valori şi bună-cuviinţă. Mârlăniei şi tupeului de puşcărie nu le poţi opune decenţa, stăpânirea de sine şi logica discursului, fără a folosi în prealabil parul şi sudalma. Idiotul de azi bate în retragere când îl plesneşti peste bot fără ezitare.

El, nulitatea, are pretenţia că „te face din vorbe“, că e isteţ şi sarcastic în agramatismul lui, că ştie ceea ce tu nu ştii, că e dibaci şi hâtru. Tu, „fraierul“, nu poţi fi decât o biată musculiţă căzută în plasa lui pentru că nu vei putea niciodată să-l vâri acolo unde-i locul, fără a risca să te compromiţi. Ei bine, dacă pe idiot îl deconspiri direct, fără menajamente şi pudori, ai parte de o surpriză: fuge schelălăind sau încearcă să te convingă de faptul că l-ai înţeles tu greşit, că el e băiat bun, dar cam dintr-o bucată.

Cea mai mare binefacere rânduită de divinitate, în 2013, naţiei noastre ar fi, fără îndoială, începutul extincţiei acestei specii. Lucru care, aproape sigur, nu se va întâmpla, pentru că Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă în traistă. Avem mijloacele necesare pentru a scăpa de idiot însă nu avem curajul de a le folosi. Suntem temători, scârbiţi şi căutăm soluţii individuale pentru a ne salva măcar copiii de această societate ostilă.

Împreună nu putem alcătui, semna şi depune nicio simplă reclamaţie, darămite să ne înhămăm la un război de uzură cu un personaj cu mai multe chipuri, care mai de care mai hidoase. Şi, totuşi, idiotul care ne face viaţa un calvar poate fi anihilat, dacă ne vom scutura de frici nejustificate şi de resemnări balcanice.

Aştept un singur lucru de la noul an: să fim în stare să îndepărtăm niţel din preajma noastră duhoarea răutăţii gratuite, de bodegă, care sufocă România de câteva decenii încoace.
George Radulescu