Un bisnitar in Gara de Nord:
– Am un bilet ieftin pentru Paris!
Un trecator il intreaba:
– E dus-intors?
– Nu discut cu prostii !

Un inginer rus, căruia îi plăcea să meşterească tot felul de obiecte, a reuşit să facă, în cîteva zile, o ghilotină în propriul său apartament. Bucuros de reuşită, rusul şi-a pus capul în ea pentru a o testa. Mergea brici. Asta a constatat soţia inginerului, care şi-a găsit soţul la o zi după teste. Capul, rostogolit la cîţiva centimetri, încă zîmbea de satisfacţia reuşitei.

Replici reale, inregistrate de camerele video de pe masinile de politie:

Calmeaza-te! Catusele te strang pentru ca sunt noi. Dupa ce le porti o perioada, isi mai dau drumul.

Misca-ti mainile de pe capota si certificatul tau de nastere devine un document fara nici un sens.

Daca fugi, nu faci decat sa ajungi obosit la puscarie.

Poti fugi mai repede de 400 m / secunda? Pentru ca daca nu stiai, cam este e viteza medie cu care zboara un glont de 9 mm.

Deci… zici ca nu ai idee cat de repede mergeai? Ceea ce inseamna ca pot sa scriu ce vreau eu pe procesul verbal, corect?

Da, domnule, puteti vorbi cu seful de tura, da’ nu cred ca ajuta. Oh, am spus deja ca eu sunt seful de tura, corect?

Avertisment! Vrei un avertisment? OK, te avertizez sa nu mai faci asta pentru ca o sa iei inca o amenda.

Raspunsul la intrebarea asta ne va lamuri daca esti beat sau nu: Mickey Mouse era pisica sau caine?

Fair (corect)? Vrei sa fiu fair? Asculta, fair (targ) este locul ala in care te duci duminica si mananci vata pe bat.

Da, avem norma. Inca doua amenzi si nevasta-mea primeste un cuptor cu microunde.

Noi credem in Dumnezeu. Pe toti ceilalti ii verificam prin NCIC ( National Crime Information Center ).

Cam cat de mari erau alea 2 beri?

Nu, domnule. Nu avem norma. Inainte aveam , dar acum putem scrie cate amenzi vrem noi.

Ma bucur sa aud ca seful politiei este prieten cu dvs. Inseamna ca aveti cel putin o persoana care sa depuna cautiunea pt dvs….si este cel mai priceput!

Reclama “Intourist” din anii `70 “Vizitati URSS pana nu va vizitam noi!”

I: Care a fost ultima dorinta a economiei islandeze?
R: Cenusa ei sa fie imprastiata deasupra Europei …

Un copil isi intreaba tatal :
-Tati, ce e un retardat?
-Un retardat este un om mai prost decat ar trebui sa fie.
-Imi dai si mie un exemplu?
-Justin Bieber.

La aflarea vestii tragice cum ca seful statului polonez impreuna cu sefii principalelor formatiuni statale si politice au decedat in urma unui accident aviatic, poporul roman a finalizat de urgenta, pe cheltuiala proprie, aranjamentele necesare pentru comemorarea a 66 de ani de la asasinarea lui Nicolae Morosan de catre KGB.

-Bula de ce plangi?intreaba ma-sa! -Pt ca vecinul se joaca numai cu tn!

Merge Ion la bar in sat si sta si el ca tot omu de vorba cu niste vecini de-ai lui :
-Bai Costele, tare mi-ar mai trebui si mie un taur pt. vaca meea, nu stii unde as gasi un taur ?
-Ba da Ioane, du-te la veterinar ca au ei acolo tauru comunal.
Asa ca merge Ioane la veterinaru satului si ii spune :
– Bai Domnu veterinar, mi-ar trebui si mie un taur pt. vaca meea.
-Stai linistit Ioane ca maine dimineata vin cu tauru.
A doua zi asteapta Ion tauru, se face ora 10 si nu apare tauru. Iese Ion pe ulita si tot asteapta tauru, se face ora 12 si nimic.
Colo pe la ora 1 apare veterinaru pe bicicleta, imbracat la costum, iar sub brat isi tinea servieta. Ion il intreaba :
– Pai D. Veterinar, da unde-i tauru ?
-Stai linistit ca rezolv io asa cum stiu. Isi scoate D. veterinar din servieta o seringa, ii face vacii o injectie si pleaca.
A doua zi Ion era la bar cu vecinii lui si vorbeau :
-Bai Ioane, rezolvat ai ?
-Ma, asa ceva n-am mai vazut in viata mea, da cand is pa lume. Pa cuvintu meu. Taur pa bicicleta, cu sula-n servieta.

care-i diferenţa între Boc şi Pinochio?R.:Gepetto nu era beţiv!

Care e culmea refuzului?
Sa aiba papusa gonflabila o migrena…

Legea Universala a Maximelor:
“Doua maxime se pot anula reciproc daca si numai daca le postezi pe amandoua in acelasi timp pe Mioritice!”

Ce bine e sa nu faci nimic toata ziua, si dupa aia sa te mai si odihnesti…

Spiritul imigrantului carpatin tranzitează o serie de
stări sufleteşti dintre cele mai colorate pe parcursul
şederii sale în ţara cu cele mai multe visuri pe cap de locuitor. Poate fi împărţit în patru etape.

Faza 1 (0-6 luni)

Ajuns în ţara tuturor posibilităţilor, omul nostru coboară din avion cu inima cît motorul de Boeing şi, în timp ce
trage cu sete în plămîni aerul american şi prima ţigară, după 10 ore de post forţat, admiră afişul din faţa sa pe care scrie mare cu
litere roşii “No Smoking”.
Totul i se pare extraordinar, trepidaţia oraşului, zgomotul autostrăzilor, dar mai ales mărimea. Toate sînt mari, excepţional de largi,
minunat de înalte, nemaipomenit de lungi. Străzi, blocuri, gîndaci, oameni.Benzina şi laptele se vînd la galon pentru că şi
maşina, şi omul, în America, consumă mult. Frumoase i se par românului şi obiceiurile americanilor de a nu-şi
închide niciodată magazinele, iar obsesiile localnicilor de a mînca pînă şi ciment cu condiţia ca acesta să fie fat free le
consideră drăguţe, nevinovate.
Toţi oamenii îi par prietenoşi şi amabili. Transformă toate preţurile în lei şi constată că îi mai rămîne şi rest. Face permanent
comparaţii între cele două ţări, toate în favoarea Americii, normal. America e extraordinară. România? Doar o ordinară.

Faza 2 (6 luni – 2 ani)

America este exact ce a
văzut românul în filme. Şi mai mult decît atît. Mult
prea mult. Primele
interviuri pentru un job în meseria sa coincid cu primele
dezamăgiri. Degeaba le
arată diploma tradusă şi autentificată de un specialist
autorizat din România,
care la data naşterii a scris Birthday, în zadar trece pe
aplicaţie experienţa
sa vastă de manager general la SC Multinaţionala SRL SA.
Cu limba, imigrantul
nostru se descurcă însă foarte bine, aude la perfecţie
engleza. Lucru curios, de
la o vreme a observat că străzile alea mari care l-au
impresionat atît de plăcut
la început nu sînt chiar aşa curate, iar vegetaţia
luxuriantă de pe marginea
şoselelor cu 8 benzi nu e altceva decît nişte tufe de
pălămidă şi pîlcuri de
scaieţi. Soarele care-i zîmbea prieteneşte şi complice
la sosire s-a transformat
acum într-un bulgăre de foc care topeşte asfaltul,
răbdarea, speranţele. Noroc
cu aerul condiţionat. Al altora, maşina lui n-are pentru
că este un hîrb made
with pride in the USA, fabricat pe vremea cînd americanii
nu descoperiseră încă
simţul măsurii. A cumpărat-o cu 1.000 $, încredinţat
fiind că a făcut afacerea
vieţii lui, de la un dealer foarte amabil şi vorbăreţ
care nu contenea să-i
laude cunoştinţele despre automobile, în timp ce fostul
nostru proprietar de
Dacia cu bord franţuzesc şi schimbător de viteze lung
cît un bătător de covoare
inspecta ciurul cu acoperiş lovind uşor în roţi cu
vîrful pantofului. Obiceiul
de a compara cele două ţări şi l-a păstrat, dar acum
toate sînt în favoarea
României. Amintirile frumoase din şi despre ţara din
care a plecat îl copleşesc.
Îi vine să meargă la consulatul românesc şi să-şi
ceară iertare. N-o face. N-ar
avea cine să îl înţeleagă. Sau să îl asculte,
programul lor de lucru fiind
identic cu al său. O fi pentru casnice. Oricum e
hotărît, nu va sta aici. Poate
cîţiva ani, să-şi facă nişte bani, şi va pleca
înapoi. Sigur. Vorbeşte acasă, nu
le spune alor săi că instalează parchet şi dă cu
bidineaua, ci că o să le
trimită poze cu “eu pe malul oceanului privind
zgîrie-norii”.

Faza 3 (2-5 ani)

Omul a găsit un job pe măsura ambiţiilor sale, îi
place, e
destul de solicitant, dar şefii îl apreciază. De aia
i-au şi dat o săptămînă în
plus la concediul legal de cinci zile pe an, iar el l-a
mîncat tot în România.
Dezamăgire majoră acolo însă, toate sînt la locul lor,
cum le-a lăsat,
drumurile, vînzătoarele, transpiraţia, hîrtoapele,
maidanezii şi buticul din
colţ care încă vinde ţigări la bucată elevilor şi
bere la pet muncitorilor care
plantează borduri şi le fac poze cu telefonul mobil
gagicilor care se încumetă
să treacă prin apropiere. Ajuns înapoi în America,
realizează cu tristeţe că
toţi prietenii săi sînt, de fapt, în România, dar
îşi revine rapid pentru că se
putea şi mai rău: ca şi el să fi fost tot acolo. A
părăsit apartamentul
închiriat şi simpaticii vecini de etaj care din prietenie
îl lăsau să asculte
gratis 24 de ore pe zi muzică latino fără măcar ca el
să deschidă geamurile şi
fără să-i ceară nici nu ban. Bine, cu excepţia acelei
seri cînd Miguel, vecinul
din dreapta, i-a bătut în uşă uşor cu coada satîrului
şi l-a rugat să-l
împrumute cu ce are prin portofel cît încă mai mişcă.
Acum şi-a luat casă,
maşină nouă şi a început să se uite întîi la
produse şi apoi la preţ. A
descoperit că sporturile americane pot fi interesante
dacă îşi dă puţin silinţa
să le înveţe regulile şi într-o dimineaţă a realizat
că România e
irecuperabilă.

Faza 4 (de la 5 ani în sus)

Copiii lui s-au născut aici. El le vorbeşte în româneşte, iar ei îi răspund în engleză. El vrea să-i ducă într-o vacanţă prin Apuseni, ei vor la Disneyland. Odată cu naşterea
copiilor, trei generaţii din familia lui sînt în America: omul nostru, copiii şi bunicii pensionari aduşi din ţară pentru a avea grijă de cei mici, deoarece el şi soţia lucrează.

Are programe româneşti la televizor pentru că bunica a condiţionat venirea de neîntreruperea vizionării serialului Numai iubirea.
Senzaţiile tari aproape au dispărut odată cu instalarea unei normalităţi nefireşti şi necunoscute .

Doi pureci mergeau pe o motocicleta cu viteza foarte mare!
Dupa un timp cel din spate ii spune celuilalt care conducea:
Oprestete ma ca m-ia intrat o musca in nas!