Azi m-au invitat 8 fete sa ies. Gresisem baia
– Elev Popescu, eu ti-am spus sa demonstrezi teorema lui Ceva! Ce dracu’ ai mazgalit tu acolo pe tabla?! striga profesorul de matematica.
– ??!…
– Iti spun eu: Altceva!
În relaţiile cu adevărat de succes…nimeni nu poarta pantaloni.
De ce barbatii nu pot avea mai multe neveste ?
– Pentru ca ii protejeaza legea!
Un inspector, de la Fisc,
Cu amenzile pe rol,
Vine la o sinagogă
Ca să facă, un control!
Uitându-se el prin acte,
Conturile cercetează,
Face totul, ca la carte,
Şi aşa concluzionează:
– Domnule rabin, aici,
Veniturile prezentate
Rezultă, extrem de mici.
Bune, nu-s, nici pe departe!
De impozit, nu mai zic
Încasări, dacă citiţi
Stau şi mă întreb, un pic
Cum puteţi, ca să trăiţi?
– Domnule inspector, noi
Slavă domnului, îi dăm!
Ne mulţumim cu puţin
Şi-apoi, totul reciclăm.
Totul, chiar la lumânări
Strângem orice picătură
Ca apoi din încasări
S-avem ce băga în gură.
Fabrica de lumânări
Le strânge, şi-atunci când are,
Ne trimite la o lună
Şi nouă o lumânare.
– Bine! dar de la prescuri
S-ar putea, ca să aveţi
Şi ceva fărâmituri!?
– Pe ele, primim pesmeţi.
– Bine, bine, înţeleg!
(Zise inspectorul, flecar)
Dar pielea de la prepuţ
Asta, o reciclaţi măcar?
– Da! Le strângem şi la Fisc
Le trimitem într-un bol
Iar ei, trimit câte-un p**ică
Să ne facă un control!
La vamă, ajunge badea Gheorghe,
C-o căruţa de butoaie.
Vameşu-l interoghează
Şi îl ţine-un ceas, în ploaie.
– Ce transporţi, bade-n cocie,
Ce vrei, ca să scoţi din ţară?
– Ce să scot, apă sălcie,
Apă dom-le, apă chioară!
– Nu se poate, nu te cred,
Tu ascunzi, bade, ceva,
Nu te cred, pân’ ce nu văd,
De-i cum zici, o vom gusta!
Ia! Acuma, din căruţă,
Te rog, să cobori puţin,
Pân-aducem o cănuţă
Să probăm că transporţi vin!
Curios, vameşu-ncearcă
În butoi şi-n alte părţi,
Conştiincios şi-atent, de parcă
Ar găsi antichităţi!
Dup-un timp, de căutare,
Nervos, o sudalmă, scapă,
Badea Gherghe vin nu are,
Cum a zis, transportă apă!
– Bine, bade! Poţi să pleci,
Dar, din Odovaşniţă,
De ce apa, vrei, s-o treci
Tocmai peste graniţă?
– Când speli mortu’, e-un obicei.
Ce vrei? Oameni, fără carte!
Apa mortului s-o iei
Şi s-o duci, cât mai departe!
La tribunal, un El şi-o Ea,
Se certau, aprig de zor,
Căci fiecare pretindea,
Custodia fiicei lor.
Femeia, parcă făcea spume.
– Mie mi se cuvine custodia,
Eu am adus-o, doar, pe lume.
Îşi ţinea, ea, pledoaria.
Judecatorul către soţ:
– Argumentul dumneavoastră,
Care este? Dacă poţi,
Să-l prezinţi în faţa noastră.
Soţul, reflectînd puţin,
Se ridică, apoi calm:
– Domnule judecator, deţin
Unul singur, să reclam:
Să presupunem că dumneavoastră
Doriţi o răcoritoare.
Aşa că introduceţi o monedă
Să primiţi o cola mare.
Din aparatul automat
Va ieşi, sigur, o sticlă
Drept că faptu-i consumat
Dar vă-ntreb, cine-o ridică?
O ridică, sigur, omul
Ce aşteaptă şi-plăteşte.
Deci, ce a produs maşina,
Ea îl dă, nu-l însuşeste!
Energoplescăiala este disciplina care se ocupă cu studiul producerii, transportului, distribuţiei şi utilizării energiei verbale rezultate pe bicicletă în drum spre bar.
Energia este capacitatea unui om fizic puternic de a efectua un lucru mecanic atunci când dă din pedale, trecând, printr-o transformare, dintr-o stare de referinţă de supărare şi seteală īn altă stare de euforie şi beţie.
Energia acumulată în cap, în diverşi purtători de echilibru, se numeşte beţie primară. Ea poate fi:
– etică, dobândită de la strămoşi
– vulgară, coborând toţi sfinţii la masă
– acidentală, când intri în depăşirea unui Mercedes deşi eşti pe bicicletă
– sau hidraulică, atunci când îţi uzi pantalonii şi nu gasesti robinetul
… toate de mai sus forţând principiul: “s-ambătat, mânca-l-ar mama”.
Energia chimică, adică perioada de mahmureală, este evidenţiată de procesul de ardere a celulelor şi a substanţelor organice, sau de reacţiile chimice exoterme dintre două sau mai multe beţii.
Energia nucleară caracterizează elementele radioactive din curte, când dai la raţe, sau este obţinută în urma reacţiilor nucleare ce se produc când te-ntorci pe două cărări acasă, şi fuzionezi cu nevasta.
Energia hidraulică este energia potenţială a căderilor găleţilor de apă în cap, udându-te de sus până jos şi cea cinetică a farfuriilor şi a cratiţelor aflate în mişcare, azvârlite de femeia furioasă.
Energia luminoasă este înmagazinată în soare şi vine odată cu împăcarea de a doua zi şi jurămintele bărbatului că nu va mai citi contorii din baruri si restaurante.
Aceste forme de energie se pot transforma reversibil unele în altele, formând alte lanţuri de transformare, existând bine-nţeles şi alte surse de energie, adică beţii mult mai reuşite.
Într-un sat, o vacă grasă,
Cum sunt vacile, tâmpite,
Dar frumoasă şi lăptoasă,
S-a gândit să se mărite.
Boii, de la mic la mare,
Au venit cu tot belşugul,
Toţi voiau să se însoare,
Că-s deprinşi să tragă jugul.
Vaca, însă, ca o fată,
Cu avere şi trusou,
Îi respinge îngâmfată:
“Cum să mă mărit c-un bou?”
“E un cal prin curţi vecine,
Care pătimaş mă strânge,
El e genul meu, tip bine,
Armăsar sadea, pur-sânge!”
Vaca, tot făcându-i curte,
Îşi atinse idealul,
După tratative scurte,
S-a căsătorit cu calul.
“Ah, ce şansă, pe mireasă!”
Comenta, în pom, o cioară,
“El – aristocrat de rasă.
Ea – o biată pierde-vară.”
Dar curând, ce tragedie!
Vaca se certă cu calul,
Pân’ departe-n deal la vie
S-auzea, întreg scandalul.
În zadar, când stingea lampa,
Vaca-n fiecare noapte,
Se plimba, făcând pe vampa,
Cu ispitele-i de lapte.
Ba, mai mult, se întâmplase,
Ca jucând pe-ndrăgostita,
Calul, furios, îi trase,
Două palme, cu copita!
Şi atunci, cu dezolare,
Vaca prinse a pricepe,
Cum că soţul ei mai are
Trei amante, toate iepe.
Asta-i prea de tot, îşi zise,
Îl dau dracului de cal!
Şi-ntr-o seară părăsise,
Domiciliul conjugal.
Slabă, galbenă, uscată,
De necazuri şi nevoi,
Vaca noastră, resemnată,
Se întoarse printre boi.
Dup-atâta chin şi jale,
Vaca multe a-nvăţat.
Primul bou ieşit în cale,
Îl acceptă de bărbat.
Nunta lor a fost vestită,
Că s-a dus prin văi ecoul,
“Ce pereche potrivită!
Vaca noastră şi cu boul.”
Ea comandă, el ascultă.
El cu banii, ea tapaj.
Este, fără vorbă multă,
Tipul clasic de menaj.
Totuşi, vaca, ne şopteşte
un măgar, c-aşa-i măgarul,
Prin păduri mai zăboveşte,
Uneori cu armăsarul.
Dar, eu cred că-i calomnie,
Măgăria ce ne-o spune.
Totul e, că-n căsnicie,
Treaba merge de minune.
Vaca poate, ştie satul,
Chiar şi grajdul să-l răstoarne.
Boul nu-i decât bărbatul.
Ca dovadă, poartă coarne!
Şi aşa, trec ani şi ani,
Şi precum am prins de ştire,
Au făcut şi trei juncani,
Şi trăiesc în fericire.
În povestea mea, de faţă,
Nu e niciun lucru nou,
Pentru orişicare vacă,
Soţul ideal e-un BOU!
M-am născut în România,
Bere, mici, manele,
Spume, boală, pandalia,
Barza mamei mele!
Bunul simţ, respect, ruşine,
Cruci pupând, icoane,
Şapte ani de-acas’, latrine,
Ghene, tumberoane,
Soţ, copii, o facultate,
Vis de fată mare,
Muncă, brânci, specialitate:
Bare, trotuare.
Gropi, băltoace, stâlpi, pişoare,
Aere taxate,
Rate, foame, disperare,
Personal karate.
Ştăngi, antene, vrăji, minciuni,
Greaţă, constipare,
Bombe, casa de nebuni,
Tembelizionare.
Ţeapă, mită, şmen, ciordeală,
Fiţe, glonţ, fulare,
Cocalari, mascaţi, cafteală,
Penitenciare.
Fente, blat, leşinuri, bale,
Pătlăgea Montană,
Gaze, şest, cutremuroale,
Şpagă barosană.
Vase, plase, jos cu Base,
Ponta, Crin, baloane,
Arde ţara, foc, bengoase,
Babele, silicoane.
Goană, luptă, bani, avere,
Vile, mercedesuri,
Şpiţ, popo, în cot durere,
FMI, succesuri.
Naşpa curţi, judecătoare,
Euroi cu sacul,
Jaf în codru, drumul mare,
La bulău, ‘ţi-ai dracu’!
Hoţi, tâlhari, corupţi, mişei,
Parlament, senat,
Mama lor de derbedei,
Cu cin’ v-a votat!
Dimineaţa pe răcoare
De te scoli fără efort
Şi nimic nu te mai doare
Să fii sigur că eşti mort.
Azi de 1 Decembrie, un detașament de români au defilat online pe Facebook cu un batalion de tag-uri.
Un trabant mergea pe o sosea si dintr-o data i se strica motorul. Trage pe dreapta. Sta ce sta si apare un Lamborghini ultimul raget. Soferului din Lamorghini i se face mila de trabantist si se opreste sa-l remorcheze.
Trabantistul e de acord, dar il mai roaga ceva:
– Bine, dar uite… io am un trabant si tu… asa ca te rog sa nu o calci prea tare.
Tipul aproba. Masinile pornesc. Totul merge bine pana apare un Ferrari. Soferul din el se uita cu dispret la cel din Lamborghini. Acesta se enerveaza si il provoaca la intrecere. Amandoi accelereaza neluand in seama Trabantul care claxona innebunit.
Din intamplare, un reporter se afla pe marginea soselei. A doua zi se publica in ziar: „…. si pe deasupra sa vedeti ca ieri lumea a fost sub influenta unei radiatii necunoscute. Am vazut un Ferrari si un Lamborghini intrecandu-se nebuneste si in spatele lor un trabant claxonand nervos sa i se faca loc…”
El:
– Pa, închide tu.
Ea:
– Nu, închide tu.
El:
– Nu, închide tu.
Ea:
– Nu, închide tu, că eu tocmai mi-am făcut unghiile.
Doua neveste, povestind despre seara de dinainte:
Prima:
– Aseara a fost cumplit! A venit al meu acasa, obosit, a bagat iute in el 2-3 sarmale,a profitat de mine 2 minute si s-a culcat.
Cealalta:
– Aseara a fost una din cele mai minunate seri din viata mea. Am ajuns acasa de la munca, el ma astepta cu lumanari aprinse. M-a scos la restaurant, unde am mancat grozav si am baut sampanie. Am venit acasa pe jos, intr-o plimbare romantica, ne-am iubit o ora intreaga si apoi inca o ora am stat la povesti, ca pe vremuri…
Cei doi soti, povestind despre seara precedenta:
Primul:
– Aseara a fost super! Am ajuns acasa de la birt, rupt de foame. Am ras niste sarmale extraordinare facute de nevasta-mea, i-am tras-o iute sa ma descarc si am dormit ca un prunc!!
Celalalt:
– Nu-mi aminti de seara de ieri!!
Ajung rupt de oboseala acasa, sigurantele arse. Aprind niste lumanari, sa vad ceva. Vine nevasta-mea, ii zic sa incalzeasca mancarea, dar cuptorul electric nu merge. O scot la restaurant, si mancam ceva, dar ea isi comanda si sampanie. Raman fara bani de taxi, asa ca la toata oboseala mea, mergem pe jos vreo ora pana acasa. Acolo, are chef de “smecherii”, dar la nervii pe care-i am, eu nu am chef de nimic. Se chinuie si ma “mangaie” vreo ora pana reuseste ceva. Si colac peste pupaza, dupa aia a trebuit s-o mai ascult inca o ora cum si-a petrecut ziua la lucru !!