Un tip se duce la doctor si se vaita de impotenta.
Doctorul il asculta, ii recomanda laptisor de matca si ii spune ca dupa doua luni sa vina la control.
Omul ia laptisorul de matca asa cum i-a zis doctorul si dupa doua luni se duce la control.
– Ei cum merge? zice doctorul.
– Binisor, zice pacientul.
– Cum adica?
– Pai sa vedeti. A inceput sa bazaie, dar de intepat nu inteapa.

Discutie intre doi macelari ramasi singuri in pravalie dupa plecarea
unui batranel:
– Mai prietene, suntem colegi de atata timp, furam impreuna si la cantar si la ambalaj si la dat restul, ma rog, asa cum e specific breslei noastre, dar in fiecare saptamana vine batranul asta ponosit si-i dai un pachet de carne, asa pe de-a moaca. De ce?
– Baaai, omul asta mi-a facut atat de mult bine, incat ii sunt indatorat pana la moarte.
– Serios? Cum asa?? Cand???
– Cand aveam 20 de ani si eram student la Politehnica, batranelul asta mi-a
fost profesor. Si daca n-avea el grija sa ma pice la examene, cine stie…
ajungeam vreun amarat de inginer..

Să facem următorul calcul (de dragul demonstraţiei, vom presupune că trăim într-o lume în care nu există inflaţie şi în care preţurile, salariile şi taxele sunt îngheţate la nivelul de acum).

Gigel e un tânăr care tocmai se angajează. Ca orice tânăr, salariul lui net de încadrare nu e nici prea prea, nici foarte foarte: să presupunem că e de 1100 de lei. Gigel are 23 de ani. Întrucât e criză şi criza va dura – să presupunem! – multă vreme de acum încolo, hai să zicem că în 2015 leafa lui Gigel va fi tot de 1100 de lei.
Ia să vedem însă câţi bani plăteşte Gigel CAS-ul timp de 5 ani (adică 60 de luni) la o leafă mizeră de 1100 de lei. Păi la valorile actuale va plăti 491 de lei x 60 de luni, 29.460 lei. Ei, aici e buba. Gigel are numai 28 de ani şi deja a plătit în contul statului toată suma pe care statul i-ar returna-o în cazul în care ar ieşi la pensie la 65 de ani şi ar mai trăi încă 3-4 ani, cât e speranţa de viaţă a bărbaţilor din România.
Cum aşa? Păi să facem un mic calcul. Dacă nu mă înşel pensia medie din România e undeva pe la 750 de lei. Din contribuţiile date statului până la 28 de ani, Gigel ar putea primi (presupunând că timp de 37 de ani banii săi vor
sta undeva într-o valiză, nu într-un cont care îi va multiplica măcar prin dobândă) o pensie medie timp de 29.460 lei /750, 39,28 de luni.
Adică peste 3 ani. Păi e numai bine, tanda pe manda: iese la pensie la 65 de ani, mai trăieşte 3 ani şi la 68, după cum zic statisticile, moare!
Totuşi, nimeni nu îi explică lui Gigel, şi nici nouă, ce se întâmplă cu CAS-ul pe care Gigel îl plăteşte între 28 şi 65 de ani, adică timp de 37 de ani. Adică 444 de luni.
Presupunând că Gigel va rămâne toată viaţa un tâmpit căruia nu i se va mări niciodată salariul, asta ar însemna că timp de 444 de luni va vărsa în buzunarul statului încă 444 x 491 lei, 218.004 lei. Destul de mult, dacă e să mă întrebaţi pe mine. Şi dacă Gigel, totuşi, e un ins dezgheţat, leafa i se va mări şi cotizaţia la stat va fi pe măsură.
SI ACUM UIMIRILE SI MIRARILE MELE:
1. Unde se duc banii ăştia?
2. Ce se întâmplă cu ei?
3. Cum e posibil ca după numai 5 ani de muncă, fără un salariu deosebit, orice tânăr să-şi fi acoperit deja pensia medie pe care ar putea-o primi la bătrâneţe, înainte să moară?
4. De fapt, ce găuri acoperă munca de o viaţă a lui Gigel?
5. Şi de ce trebuie Gigel să muncească 37 de ani pentru ca banii lui să se ducă în altă parte decât în propria bunăstare de după pensionare?
6. Şi cât credeţi că mai poate rezista un sistem în care 5 ani munceşti pentru tine şi 37 de ani pentru o cauză neştiută de nimeni, în afară de… politichie.

Ce-i zice un vector altui vector?
-“Ai un moment?”

Chiar in prima zi de lucru secretara a aflat ce om cu greutate este seful sau!

Sunt invidios pe părinții mei, eu nu voi avea niciodată un copil atât de grozav ca al lor.

– Alo!… Buna iubita, ce faci?
– Rau iubitule, acasa, mi-e rau. Tu?
– La intrarea in club, chiar in spatele tau !!!

Un englez, un scotian si un irlandez toti vanzatori de biblii se intalnesc la sfarsitul zilei si fiecare spune cate biblii a vandut: englezul 3, scotianul 2 iar irlandezul care era groaznic de balbait spuse:
-Ammm vaaanduuut saaaaizzzzecii…
-Asa de multe???
– Paaiii suuunaaam laa usaa sii intreebam: vrrreti saa cumpaaarati o biiibbblie saau vvvreti saaa v-o ciiittescc?

”Școala altfel”…

De-abia am prididit să fac
Planificări – o droaie,
Că vin, din urmă, la atac,
Ședințe ca o ploaie!

Ieri am avut C.P., iar azi
Ședință cu părinții,
Alaltăieri C.A., C.E.A.C.,
Să mă ferească sfinții!

Peste trei zile voi ave,
C-așa-i acum poruncă,
Prea-minunatul C.C.E.,
Și-alte ședințe încă.

Și ca să-mi fie foarte clar
C-am misie-ntre misii,
Fac parte – ca misionar –
Din treizeci de comisii!

Număr absențe, raportez,
Săptămânal de-acuma.
Excursii – le organizez,
Serbări – una și una!

Sesiunea de comunicări
Și cea de referate,
Concursuri, baluri, adunări
Tot eu le fac pe toate…

Pornesc spre casă șchiopătând
De-atâta aiureală,
Se-aud ectenii de comând
Când plec de lângă școală.

Că rostul ni l-au resetat
Nebunii și cretinii.
Au smuls din holdă grâu curat
Și pun în loc… ciulinii.

E noapte, stelele lucesc
Și bate-un vânt iernatic.
Sunt încă trează şi muncesc,
La un proiect didactic.

Mai fac statistici şi printez,
Scriu zeci de protocoale.
Aşa se vede că lucrez –
În rest, sunt vorbe goale.

Afară-i frig, în casă frig –
Că n-am bani de căldură,
Și-mi vine, uite-așa, să strig,
Să-mi dau drumul la gură!

C-am înțeles: de ani întregi
Reforma-i ca sminteala,
Așa e când promulgă legi
Cine urăște școala.

Mai am de corectat lucrări,
Și zeci de portofolii,
Îmi pun pe umeri, să nu-ngheț,
Un șal mâncat de molii.

Adorm, într-un târziu, frumos,
Cu capul pe o mapă.
Visez cât am ajuns de… jos,
Pentru trei lei drept plată.

Tresar în somn, că am uitat
Să pun în opt dosare
Dovezi de parteneriat
Și de colaborare.

Și mă trezesc în zori de zi,
Ca dintr-un joc de iele,
Înmormântată în hârtii,
Dosare, dosărele…

Și, vai de capul meu, uitai
Să fac o socoteală
Cu note mici și mai dihai
La cea mai cea scorneală:

Îi zice într-un fel măreț –
”Testare inițială” –
Un fel de măr, dar pădureț,
O nouă abureală.

Și plan remedial mai am
Să fac până-n amiază.
Că am și ore până-atunci –
Asta nu mai contează!

Aș vrea să plâng, dar nu e chip,
Nu-i timp de consolare,
Că vine, mâine, ARACIP
Comisia-teroare.

Și o să ia la scotocit
Toată maculatura
Ce tinde către infinit,
Sporind harababura…

Și vin, cu rostul lor ”sublim”,
Iar când or bate-n poartă,
Pe loc ne-or cere să vorbim
Limba română… moartă!

Că-i alta limba, la dosar,
Decât e limba vie.
Școlarul nu mai e școlar,
E… ”educabil”. Fie!

Și ca să fie pe deplin
Reforma – făcătură,
Poruncă nouă mai primim
Spre nouă-nvățătură:

”Când educabilul ți-o da,
Cu sete,-un pumn în gură,
Tu să-i explici, cu glas duios,
Că-i rea apucătură.

N-ai voie să-i vorbești răstit,
Necum să-i tragi o palmă,
Ai dreptul să-i zâmbești, smerit,
Cu fața cât mai calmă!”

sti bancu cu dopu??
sec

sti bancul cu albina???
roi

sti bancu cu guma??
stergeo

sti bancu cu apa???
jet

sti bancu cu avionul albastru ???
nu
nici eu dar imi place culoarea

– Pestele pe care mi l-ai vandut ieri, nu era proaspat !
– Nu’s eu de vina ca n-ati venit sa-l cumparati mai devreme…

Fecundare in vitro:
“Si ce se intampla cu micutul cand nu mai incape in eprubeta?”

Un tip in tren, cu un sobolan pe umar. in fata lui, o baba. Tipul, ca tot omu’ , se scobea in nas, ragaia, se scarpina in cur, etc. Baba, ca toate babele, s-a oripilat rau la faza asta, da’ n-a zis nimic pana nu s-a dat asta jos din tren si a trecut, pe peron, prin fata geamului:
-Nesimtitule! Fire-ai al dracu’ tu cu tot neamul tau, urla baba pe geam la el.
-Sa-ti f*t mormantii ma-tii de baba afurisita, caca-m-as in adancul sufletului tau si tarami-as pu*a pe crucea ta, raspunde omul. La care sobolanul de pe umarul lui se baga si el:
-Si daca ai pisica sa-mi suga si pu*a!

Un bâlbâit în tramvai întreabă pe cineva:
– N… nnnnn… nnnnnnu vvvă ssssupăraţi, c… ccccc, ccccât, cât e ceasul?
Ăla nimic, tace mâlc. Din nou, bâlbâitul insistă:
– N.. nnnu vvvvă ssssuppppăraţi, cccc cccccât cât e ceasul?
Nici un răspuns nici de data asta. La staţia următoare, coboară bâlbâitul din tramvai, iar dupa ce se închid uşile, cineva îl apostrofează pe cel întrebat:
– Bine domnule, dar nu puteai să-i spui bietului om cât este ceasul?
– D… Dddddda ccccce, vvvvv vvvvvvoiai ssssssă ccccc ccccccreadă cccccă fac mmmm mmmmişto ddddde el?

Intrebare:Care e asemanarea dintre o curba si o c##va?
Raspuns:Pe amandoua le iei cu masina.