Toti soldatii primeau permisie numai Bula nu.
Bula suparat catre comandata:
-Domnu comandant va rog sa-mi acordati si mie permisie…
comandantul:
-Bula vezi tu calul ala de acolo… daca il faci sa rada iti dau 2 saptamani permisie.
Bula merge la cal si ii spune ceva la ureche si calul incepe si rade. Comandantul mirat ii spune:
-Bula daca faci calul sa si planga ai o luna permisie.
Bula merge iar la cal si calul plange.
Comandantul si mai mirat ii spune:
-Bula daca imi spui cum ai facut 2 luni ai permisie.
Bula: -Pai prima data cand ati spus sa-l fac sa rada i-am spus ca am scula mai mare ca a lui, iar a doua oara cand ati spus sa-l fac sa planga i-am aratat-o…..

Se duce Bula intr-o zi la un hotel si cere o camera. Dupa ce se uita in registru, receptionerul isi cere scuze si spune ca nu mai au nici o camera libera.
Iese Bula afara si dupa 5 minute se intoarce. Aceiasi discutie.
Iar iese afara, dupa 5 minute revine, discutia se repeta.
Dupa alte 10 minute Bula intra suparat in hotel si il intreaba pe receptioner:
– Domnule, daca venea Michael Jackson la dumneavoastra, aveati o camera libera pentru el?
– Pai, sigur ca da.
– Ei, atunci dati-mi mie camera lui ca el nu vine.

Intr-o zi Bula ii spune mamei sale: mama,s-a spanzurat tata in pod!!! Merge ea si nu vede nimic. Bula: pacaleala de 1 aprilie…s-a spanzurat in garaj.

– John!
– Yes, Sir .
– Adu-mi un pahar cu apă!
– Ok, Sir.
– John!
– Yes, Sir.
– Mai adu-mi încă unul.
– Bine, Sir .
– John!
– Mai adu-mi un pahar cu apă…
– Dar, Sir, nu vă face bine atîta apă…
– John, eşti nebun, nu vezi că arde biblioteca?

Ion proaspăt însurat către Maria…
– Dragă, bine că am venit acasă… aşe mi de foame că te mănînc de tot….ce-mi dai azi de cină?
– Nimic, Ioane….n-am ştiut că tre’ să fac mîncare şi mă-ta n-o trecut pe acia…..
– Dară, mă fomeie, dă-mi te rog măcar nişte lapte…
– N-am!
– Păi cum nu ai că mă nervezi acuma… Dară n-ai putut mulge vaca că doară nu stă degeaba în poiată…
– Da’, mă Ioane, io nu ştiu cum să mulge o vacă…
La care Ion deja nervos peste măsură “Doara cum, mă proasto, exact cum îmi beleşti mie p**a, numa’ că invers!”

Ion si Maria erau cu vacile la pascut. Mariei i se cam făcuse de p**ă, dar îl aştepta pe Ion cu iniţiativa. Stăteau amîndoi culcaţi pe spate la umbră, sub un copac. Văzînd că Ion nu mişcă în “direcţia” dorită de ea, Maria crede că a gasit soluţia.
– Ioane, mie mi-e cald, o să-mi scot bluza!
– Că bine zici, Marie, şi mie mi-e cald, să mi-o scot şi eu, zice Ion, care era mai tîmpit de fel.
Stau ce stau, Maria cu nişte sîni superbi la vedere, dar dobitocul privea în sus, la cer.
– Ioane, mie tot mi-e cald, îmi scot şi fusta!
– Că bine zici, Marie, îmi scot şi eu pantalonii!
– Ioane, încă mi-e cald, eu îmi scot şi chiloţii!
– Ca bine zici, mi-i scot şi eu !
Stau ca doi morţi, unul lîngă altul, în pieile goale. Maria fierbe văzînd ce “dotat” este dobitocul.
– Ioane, ia scoală-te tu şi uită-te-n zare, poate o veni să ne f**ă şi pe noi cineva!

În noaptea nunţii, Maria îi vede lui Ion p**a sculată şi se sperie şi fuge la mamă-sa.
– Vai, mamă, mi-e frică de p**a lui Ion.
– Lasă, draga mea, că îl rog eu pe Ion să o bage puţin cîte puţin să nu te doară.
După pregătirile de rigoare, Ion trece la treabă şi înaintează cu prudenţă.
– Mai! îl îndeamnă Maria.
Ion mai înaintează un centimetru.
– Mai, mai, mai!
Ion mai intră 5-6 cm.
– Bag-o toată, Ioane!
– Gata, fă, e toată înăuntru.
– Mincinosule! Ia să te controlez, zise Maria, care întinse mîna şi nimeri peste c****le lui Ion. Aha, şmechere, ai înnodat-o!

Ion şi Maria pe terasă. Ion citeşte “Times”. La un moment dat, Maria îi spune lui Ion:
– Mă Ioane, vezi că vine ploaia! Acoperă fînul ăla cu ceva, c-o să-l ude!
Ion nu zice nimic şi citeşte în continuare “Times”. Începe să picure. Maria se impacientează:
– Mă Ioane, începu ploaia! Pune mîna şi acoperă fînul ăla că-l udă, ce naiba!
Ion n-o ascultă. Plouă, fînul este ud, iar Maria supărată:
– Hai, mă Ioane, dă-o dracului de treabă! A udat fînul şi tu stai şi nu faci nimic!
Ion, tacticos, pune “Times” la o parte şi spune:
– Fă Mario, you have an obsession!

on şi Maria vin de la cîmp. Ion o trînteşte pe Maria în căruţa plină cu fîn şi i-o trage bine de tot. Maria zice:
– Măi Ioane, ce m-ai speriat. M-ai sperie-ma încă o dată.
Ion se conformează şi i-o trage iar. Ajung în sfîrşit acasă.
– Ioane , mai sperie-mă o dată…
Ion i-o trage din nou, după care se duce la treabă. Vine acasă…
– Ioane, mai sperie-mă o dată…
Ion i-o trage şi dă să se culce. Adoarme, dar Maria îl trezeşte:
– Ioane, hai, te rog, mai sperie-mă o dată.
La care Ion:
– Bau!

Ion şi Maria în şură. Ion către Maria:
– Mărie, dă jos fusta…
– Vai, Ioane, e ruşine…
– Dă-o jos că eu sînt bărbat şi ştiu de toate…
Maria dă jos fusta…
– Mărie, dă-ţi jos ciorapii…
– Vai, Ioane, nu pot, e ruşine…
– Dă-o jos cum îţi spun că eu sînt bărbat şi ştiu de toate…
Maria dă jos ciorapii…
– Mărie, dă jos chiloţii…
– Vai, Ioane, e ruşineee…
– Mărie, dă jos chiloţii că eu sînt bărbat şi eu ştiu de toate…
Maria dă jos chiloţii.
– Pe aici, după cum mi-o zis Vasile, ar trebui să fie o gaură..

La şcoală, în clasa lui Bulă, oră deschisă la Limba română. Tema: formarea de propoziţii care să conţină verbul “a ţese”. Răspunde Marioara:
– Mama ţese frumos.
Profesoara:
– Bravo, stai jos.
Răspunde Ionel:
– Sora mea ne ţese toţi ciorapii.
– Bravo, stai jos.
Bulă, ca de obicei, este evitat de profesoară, pentru a nu spune o tîmpenie. El insistă şi, pînă la urmă, profesoara este nevoită să-l lase şi pe el să răspundă:
– Mama mi-a cumpărat chiloţi, dar sînt prea mari!
– Păi bine, Bulă, unde este cuvîntul “ţese”?!
– Păi sînt atît de mari de-ţ’ iese p**a din ei!

Într-o zi la şcoală, după salutul cuvenit, învăţătoarea îi întreabă pe elevi ce au mîncat:
Bulă:.Varză!
A doua zi, după obişnuita întrebare:
Bulă: Varză!
A treia zi:
Bulă:Varză!
A patra zi:
Bulă:Varză!
A şaptea zi:
Bulă: Varză cu carne!
Învăţătoarea: Păi bine, Bulă, cum s-a întimplat un lucru atît de frumos?
Bula: Şi-a băgat tata p**a-n ea de varză

La ora de psihologie, profesorul prezintă elevilor cele trei stări ale psihicului uman: starea de calm, de iritare şi de enervare. Scoate un celular, formeaza un număr de telefon şi spune:
– Alo, bună seara, aş dori cu Gică, spuse profesorul.
– Gică nu locuieşte aici! spune persoana (cu calm).
– Aceasta a fost starea de calm, spuse profesorul.
Formează acelaşi număr de telefon şi spune:
– Alo, bună seara, Gică este acasă?
– Domnule, v-am mai spus, Gică nu locuieşte aici, spuse aceeaşi persoana (cu iritare).
Profesorul spune:
– Aceasta a fost starea de iritare.
Formează pentru a treia oară acelaşi număr de telefon şi spuse:
– Alo, bună seara, Gică este acasă?
Persoana, de-a dreptul enervată, îi spune:
– Domnule, fir-ai tu să fii… nu este nici un Gică aici!
Acestea au fost cele trei stări.
Bulă, un elev inteligent, vine din spate şi zice:
– Mai există o stare în psihicul uman, o stare de disperare.
Ia telefonul, formează acelaşi număr şi spune:
– Alo, sînt Gică, m-a căutat cineva?..

Bula a fost invitat de omologul său sovietic, Bulaev. Ajuns la Moscova, Bulaev, gazdă bună, îl plimbă prin oraş să-i arate frumuseţile, îl duce şi în garsoniera lui, îi arată telefonul, ceasul, televizorul, mobila… Bulă îl întreabă cu ce se ocupă, îi răspunde că e inginer constructor.
– Vezi podul acela peste Neva? Ei bine, eu l-am construit!
Bulă îl invită şi el la Slatina, la el acasă, Bulaev vine, Bulă îi arată oraşul, apoi îl cheamă acasă la el, îi arată vila în care locuieşte, interfonul de la poartă, scara interioara, combina muzicală, calculatorul, etc.
– Dar tu cu ce te ocupi, măi Bulă?
– Vezi rîul acela?
– Da, răspunde Bulaev.
– Ei bine, acolo trebuia sa fie un pod…

Mama şi tata lui Bulă se-nţeleg ei să vorbească codificat cînd vor să o facă ca să nu-nţeleaga Bulă ce zic. Într-o zi, îi zice ta-su lui Bulă:
– Bulă, du-te la mama şi zi-i că vreau să bat la maşină.
Se duce Bula la mă-sa:
– Mama, mama, zice tata că vrea să bată la maşină.
– Bine, Bula, da’ du-te şi zi-i că n-am decît cerneală roşie.
Îi zice Bulă lu tac-su, după vreo două zile din nou îl trimite ta-su pe Bulă la mă-sa, asta iar îi zice că n-are decît cerneală roşie şi tot aşa de cîteva ori. După un timp, îi zice mă-sa lui Bulă:
– Bulă, du-te la tata şi zi-i că am cerneală albastră acum.
Se duce, îi zice, la care ta-su:
– Bulă, du-te şi zi-i că am scris de mînă!