Vineri, eram la Târgu-Mureş. După trei ore cu maşina şi un pahar mare de suc, am vizitat cu încredere toaleta Sălii Sporturilor din localitate. Era deja activitate, în jurul meu, când m-am aşezat în dreptul unui pisoar si am inceput să le încarc canalizarea cu urină din Regat. Mi-am văzut de treabă liniştit, până la momentul la care corpul meu a anunţat, sonor, că am terminat. Şi atunci s-au întors toate capetele spre mine.

Iniţial, n-am înţeles de ce. Chiar când intrasem în toaletă, s-a auzit, de la un tip solid, ceva similar cu sunetul meu. Apoi m-am simţit jenat. Să fi sărit eu calul? Există o limită de decibeli până la care se spune că te-ai băşit decent? Sau folosisem din greşeală un pisoar de nebăşinoşi, după un principiu similar localurilor cu săli de fumători/nefumători?

Abia când am urcat în tribune, şi am văzut că opt din zece oameni vorbesc maghiara, mi-am dat seama ce s-a întâmplat.

Targu-Mures este un hub de maghiaritate. Iar eu, ca prostul, mă băşisem în limba română….

Cum spuneam, oficial, nu fac asta. Neoficial… cum să spun? Hai să spunem că atunci când urinez, se aud şi alte sunete în afară de susurul cristalin. Habar n-am de ce o fac doar acolo. Complexe, clar! Un psiholog ar spune că îmi neg băşinozitatea, că nu rezonez bine cu eu-ul meu, sau, mai grav, că sunt un bulimic al gazelor de maţ. Fuck it….

Altfel, băşitul e o chestie minunată cu care am fost înzestraţi. Când înghiţi ca haplea, cu tot cu aerul de deasupra lingurii, când consumi alimente care fermentează uşor, când eşti rupt de foame, sau când te trezeşti din somn, este de-a dreptul perfect să poţi să te beşi. Te dezbalonezi. Poţi să-ţi dai seama, rapid, după miros, cât de grav e că s-au amestecat acele chestii în stomacul tău. Poţi prevedea cât mai rezistă corpul tău până când o să se cace pe tine.

Sunt şi români care nu se băs. Eu sunt unul dintre ei. Probabil că, în copilărie, am tras o băşină într-un context nepotrivit şi mi s-a făcut ruşine. Acum, a devenit parte a stilului meu de viaţă, modul meu de a ţine sub control o brumă de respect de sine. Să nuanţez. Eu nu mă băs niciodată oficial. Adică nu există mărturii sau dovezi clare deşinute de terţe persoane, care să ateste că am şi că folosesc această funcţie fiziologică.

Băşina merită o carte, un manual, un studiu filozofic sau măcar o lucrare de master în psihologie. Un român mai mic de doi ani care se bese este considerat adorabil. De la doi la 10 ani, romanul este mustrat cu simpatie. După zece ani, în funcţie de educaţia care i s-a acordat, românul se bese pe unde apucă, încercând să dezvolte, uneori, un brand personal din asta. Pe la 16 ani, românul începe să folosească băşina cu discernământ. Pune un amic să-l tragă de un deget, se aşează pe faţa unui coleg la ora de sport… Abia când începe să se transforme în bărbat, învaţă românul să folosească amortizorul de sunet al curului. Apoi lucrurile degenerează rapid spre starea iniţială. Cunoaşte o tipă, se bese la prima beţie, proasta râde cu el a doua zi de aventura olfactivă, iar băşina se mută cu ei în pat. Seara şi dimineaţa – e acolo, mereu optimistă şi proaspătă.

-Mai Nicusor , de ce tai coaja de la mere ? Ti-am mai spus că coaja are fructelor are vitamine multe si face bine la sănătate !
-Așa e mamă ! Dar am văzut că nu face bine la dinti ….cel putin cojile de nuci pe care le-am mâncat ieri !

Ce latra ziua si inoata noaptea?Proteza soacrei!

– Iubito, dormi!!??!
– Inca nu….
– Fa bine si te intoarce spre mine!!…
– Nu ma intorc!!…C-ai mancat ceapa!…
– Da, dar tu ai mancat fasole!!

Dinamo is trying to connect to Uefa Europa League server…
loading…
Fatal eror!
The connections was reset by Metalist…plesae try again next year!

Intr-o zi de sambata, vine Ion de la coasa si o gaseste pe Maria in pat cu un necunoscut.
-Ce faci Marie, cine-i omu’ asta ?
-Mai Ioane, azi e sambata mortilor, veni omu’ asta la poarta sa-i dau ceva de pomana si nu gasii nimic in camara.Am zis sa fie de sufletul lu’ bietu’ tata , ca tare-i mai placea si lui pasarica !

Bula era in vizita cu parinti, la o matusa. Dupa prima gura de cafea cere permisiunea sa fuga la toaleta.
GHINION rola de hartie igienica era goala!
Iasa din toaleta uimitor de repede cu ochii mari si bulbucati :
– Ce s-a intamplat ? intreaba matusa usor jenata printre musafiri…
– Nu mai este hartie ..
– Ai cautat in dulapiorul de jos ?- spune usor dojenitor matusa
– Nu, doar in cel de sus si am gasit un vibrator
Matusa toata s-a inrosit, s-a prabusit pe fotoliu, totusi intreaba :
– Si cum ai procedat ?
– Mi-am pus dop

– Vrei un banc despre psihologi?
– Da…
– De ce???

VARA PE ULITA dupa G. Cosbuc
parodie BAC
Ne-aşteptam, la bac, să cadă
Vreun elev, acolo, doi,
Însă, ca după război,
Au picat elevi, grămadă…
Vai de noi!
Li s-a dus în lume vestea
Şi-am zvârlit spre ei săgeţi
Ascultaţi acum, de vreţi,
Cum s-a derulat povestea!
Să vedeţi…
Patru ani au dus-o bine,
Lenevind şi petrecând,
Fără să le dea prin gând
Că năvalnic vuiet vine
În curând.
Nici măcar în lună-o dată
Un caiet n-au răsfoit,
Şi-un liceu au absolvit,
Însă ziua mare, iată,
A sosit!
Dintr-un jeep, la bac, răsare
Un băiat al… ştim noi cui,
Arogant cum altul nu-i
Şi e plin de îngâmfare
Chipul lui.
Blugii peticiţi i-atârnă,
Cinci ca el încap în ei,
Dacă-l vezi, te-nchini la zei,
Că şi-a-nfipt în nara cârnă
Trei cercei
Uite-i buzunarul, frate,
Mare cât o zi de post
Şi croit c-un singur rost:
Au fiţuicile-adunate
Adăpost!
Îşi aruncă ochii, roată,
Prin lentile fumurii
Şi se-ndreaptă, să te ţii,
Către zgomotoasa gloată
De copii.
Cum se-apropiase bacu’,
Tatăl său, descurcăreţ,
Pregătise-un plan măreţ,
Ca examenul să-l ia cu
Orice preţ.
Profitând de-mprejurare,
Pe băiat îl doare-n cot,
Dar, la bac, surpriză mare:
Camere de spionare
Peste tot.
Inhibat din cale-afară
Şi mizând pe portofel,
Nu s-a descurcat defel,
Dar noi ştim c-au fost, în ţară,
Mulţi ca el.
De va şti să dea din coate,
Peste ani, nimic de spus,
La catedră fi-va pus,
La inspectorat sau, poate,
Chiar mai sus!
Că, la noi, acela care
Se târăşte-abia, abia,
Cu o pilă în dotare,
Poate să ajungă mare,
Doar să vrea.
Poţi preda la grădiniţă
Chiar de n-ai habar să scrii;
Te cruceşti când la „copii”
Pune-o bravă dăscăliţă
Doar un „i”.
Autori de perle crase
Din păcate, nu sunt rari,
Dezacorduri, faze tari
Se-ntâlnesc şi pe la case…
Mult mai mari.
Şcoala-i navă în furtună
Ce de-un timp a eşuat,
Echipaju-i speriat,
Şi-ar fi cazul să se pună…
Pe-nvăţat!

Am un prieten evreu care și-a luat brad și l-a împodobit. Dar, ca să nu-l supere foarte tare pe taică-su, a chemat un rabin să-i taie un pic din vârf.

Sotia viermelui plangea.Vecina sa o intreaba:
-Ce-ai vecina?
-Sotul meu este la pescuit!