Cand sa intru la doctor, trece o calugarita pe langa mine.

Rosie la fatza, cu ochii in pamant. Il intreb pe doctor:

“E ceva grav?”

“Nu, i-am spus ca e gravida.”

“Pai, cum se poate?”

“Ei, na! Cum altfel s-o scap de sughit?”

Studiile arată că 99% din ăia care se aruncă de pe clădiri înalte se răzgândesc până jos.

1965: – Alo, miliția economică? Vecinul meu mănăncă!
– Ei, și?
– Da, dar mănăncă caviar cu polonicul.
– Venim!
1975:
– Alo, miliția economică? Vecinul meu mănâncă!
– Ei si ?
– Da, dar mănâncă carne de vițel.
– Venim!
1985:
– Alo, miliția economică? Vecinul meu mănâncă!
– Am venit!

Statistic, una din 10 femei este o victima a violului…

Asta inseamna ca celorlalte 9 le-a placut, scarbele naibii!

Din cauza crizei, pentru economie, Guvernul a decis inlocuirea Soarelui cu un bec de 40 W

Scrisoarea lui Csibi Barna catre mama lui

„ Draghe mama, se ştii că io estem bine, lucrez aicea la Abrud, la Ţara Moţilor, nu la Ţara Secuiasche. Sunt sanatos, numai un ochi vinet am la mine, albastru, che am chezut pe scara de la birou. Es am şi nişte dungi pe gât, m-a strâns de la cravata. Şi mai am o mina în gips, che mi-am prins-o la uşa de la casa unde stau, care nu are geamuri.
În rest e bine.

Motzii e buni cu mine, invatza la io romaneşte. Am invaţat imnul la ei „Treiasche duhul lui Iancu”. L-am invaţat pe tot. Greu. Foarte greu. Mi-au spus colegii de birou să ştiu la imn pe de rost şi noaptea ca pe Tatăl nostru. Nu ştiu cine e tatăl la ei, dar am inveţat la imn tot. O se îl chint şi la ţie chind ajung acase la Harghita…Dache mai ajung…

Am inveţat şi alt chintec, e obligatoriu dimineaţa aicea la ei, „Iancule mare”. Plecut la mine se chintem cu toţii la masa, chind bem palinka. Mult palinka bem noi. De prune. Şi io şi ei. Şi chintem şi inveţem romaneşte. Ei pe mine, mai ales. Place la mine la Abrud.

Mai ales che de trei zile poci minca mai bine. Che nu mai am doi dinţi. I-am pierdut undeva. Chind am chezut pe scaun de la birou. Birou mic. Am martori, che mai ierau acolo Nelu, Avram, Todor, Mihai, Radu şi popa din Abrud. Care a citit din Biblia şi avea şi o luminare. Che era intuneric. Popa nu o dat. Nu, iel nu. Iel spunea la ei „nu la fatza che se vede, la oase”. Es am luat apoi scaunul in dintzi. Şi Toma era la birou şi avea un furciu la iel. Simpaticus ember. Ascuţit furciu. Il plimba pe la ochii la mine.

Bun popa asta cu io. Citit Biblia pentru mine. Chind am deschis ochii o zis che nu mai trebe la luminare. Dar nu o arunche, che cine ştie. Draghe mama, in rest e bine. M-am obişnuit aicea, cum zicea vecinul Onofrei, ca magarul. Nu ştiu al cui e magarul. „Apa, paie şi bataie”. Mai am cinci luni şi jumetate şi vin acase, mama.

Repede trece. Dupe ce am ieşit de la urgenţe a fost mai bine la mine. Nu dureau toate oasele. De la reumatism, zicea medicu. La munte e mai frig. Treiasche Avram Iancu! (Aşe tre se strig de trei ori pe zi) Avram Iancu prieten la mine e. Pusilok, Csibi Barna”

-Domnule, va rog, nu aveti cumva un foc?
-Nu…dar daca vreti, pot sa va ard una.

Vine nevasta-mea acasa si ma intreaba:
– Da’ ce-i cu mormanul ala de haine pe jos in bucatarie??
– E un Jedi mort, ii raspund.

Intr-o zi insorita de vara stateam linistit la o terasa, savurand o binemeritata bere rece, cand, la un moment dat, apar doua bunaciuni
blonde: “Ma scuzati, e liber?”, zice una, “Desigur, va rog!” le raspund. Se aseaza tipele in fata mea si isi comanda cate o cafea…
Tot holbandu-ma la sanii care le tasneau obraznic prin tricourile subtiri, n-am putut totusi sa nu observ ca erau patate de cafea. Ma rog,
imi zic, si dau sa mai iau o gura de bere…”Nu va suparati, zice una, n-aveti cumva un foc?”…”Imediat, o secunda!” ii spun,
si bag iute mana in buzunar dupa bricheta…cum nu reuseam s-o scot nicicum, dau sa ma ridic in picioare…Nu stiu cum naiba, dar in momentul acela oi fi agatat masa cumva, ca am luat-o in dura cu tot cu bere si cafele, care
evident s-au varsat pe tricourile domnisoarelor: “Vai, le zic fastacit si rosu la fata, ce neindemanatic mai sunt!”…
In gandul meu: “Deh, las’ ca n-are nimic, si-asa berea era clocita …Si, la urma urmei, ele aveau deja tricourile patate cand au venit!”

Ha! tin minte ca exact asa am patit odata si cu nevasta-mea, dar demult, tare demult…

Chuck Norris a raspuns la un apel ratat

Cand Chuck Norris aprinde o tigara noaptea se face zi.
Chuck Norris poate sa omoare toate pasarile cu 2 pietre…alea din pantaloni.
Chuck Norris a creat odata un aruncator de flacari pisandu-se pe o bricheta aprinsa.
Cine a zis ca “oamenii buni mor tineri” era de fapt la gradinita cu Chuck Norris.
Pentru Chuck Norris, O.K. sau K.O. e acelasi lucru.
Chuck Norris nu gandeste pentru ca i-a fugit creierul de frica.
Chuck Norris nu s-a dus in Irak ca sa mai aiba ce sa bata si soldatii.
Triunghiul Bermudelor se numea de fapt odata “Patratul Bermudelor”, pana cand Chuck Norris a facut sa-i dispara o latura.
Chuck Norris poate taia cu barba toate lamele de pumnal.
Chuck Norris a trecut odata prin localitatea Baicoi…de-atunci se numeste Baidomnule.
Odata un copil a dat noroc cu Chuck Norris, acum acel copil se numeste Pinocchio.

Ce este un șarpe? O râmă hrănită în mod științific.
Ce este un șarpe boa? Un șarpe aprovizionat de gospodăria de partid.
Ce este o zebră? Un cal care a întrebat de ce șerpii boa se aprovizionează la gospodăria de partid.

La coadă la carne, un glumeț face haz de necaz:
– Care este deosebirea dintre porc și măcelărie? Simplu: porcul are coada mică și carne multă, măcelăria….
Un tovarăș de la coadă i se adresează:
– Da care-i deosebirea dintre ceasul meu și tine?
– E bună! Nu știu…
– Ceasul meu merge singur, tu mergi cu mine. Urmează-mă!

Ceaușescu, aflat într-o istorică vizită peste hotare, este anunțat codificat – de cutremurul din 4 martie 1977:
V.R.A.N.C.E.A. (Vino Repede Acasă Nicule Cutremur Economia Amenințată).
Răspunsul vine imediat:
5.4.3.2.1. (cincinalul în patru ani, trei schimburi, doi muncitori la un salariu)

Iţic vine disperat la rabin:
-Rabi, rabi, nevasta mea mă înşeală.
– Divorţează!
-Da, dar eu nu pot trăi fără ea…
– Nu divorţa!
-Da, dar am scandaluri de dimineaţă până seara. Înnebunesc.
-Divorţează!
-Da, dar mie în place să mănânc numai ce găteşte ea…
-Nu-divorţa!
-Da, dar ea e-o mână spartă, cheltuieşte tot…
-Divorţează!
-Dar eu fără ea nu pot, ştie toate socotelile, afacerile.
-Botează-te!
-Cum aşa, Rabi?
– Aşa, ca să mai baţi capul şi unui popă!