Reactie neasteptata dupa caderea serverului celei mai mari platforme sociale de aseara: Cei de la Twitter vor construi un gard care sa impiedice accesul emigrantilor de pe FB!

Nu exista dragoste mai sincera decat dragostea pentru mancare..

Am intrat cu masina intr-un Rodipet…
Am ajuns in toate ziarele!

Un profesor a dat fiecărui student ca temă sa ia o cutie de carton si pentru fiecare persoana care ii supara, pe care nu pot sa o sufere si va trebui sa o ierte, sa puna in cutie cate o piersica, pe care sa fie lipita o eticheta cu numele persoanei respective. Timp de o saptamana, studentii au avut obligatia sa poarte permanent cutia cu ei: in casa, in masina, la lectii, chiar si noaptea sa si-o puna la capul patului.

Studentii au fost amuzati de lectie la inceput si fiecare a scris cu ardoare o multime de nume, ramase in memorie inca din copilarie. Apoi, pe masura ce zilele treceau studentii adaugau nume ale oamenilor pe care-i intalneau si care considerau ei ca au un comportament de neiertat. Fiecare a inceput sa observe ca devenea cutia din ce in ce mai grea.

Piersicile asezate in ea, la inceputul saptamanii, incepusera sa se descompuna si stricaciunea se intindea foarte repede si la celelalte. O problema dificila mai era si faptul ca fiecare era dator sa o poarte permanent, sa aiba grija de ea, sa nu o uite prin magazine, in autobuz, la vreun restaurant, la intalnire, la masa, la baie, mai ales ca numele si adresa fiecarui student, ca si tema experimentului, erau scrise chiar pe piersici. In plus, cartonul cutiei se stricase si ea ajunsese intr-o stare jalnica: cu mare greutate mai putea sa faca fata sarcinii sale.

Fiecare a inteles foarte repede si clar lectia pe care a incercat sa le-o explice profesorul, cand s-au revazut dupa o saptamana – si anume, ca acea cutie pe care o carasera cu ei o saptamana intreaga nu a fost decat expresia greutatii spirituale pe care o purtam cu noi, atunci cand strangem in noi ura, invidie, fata de alte persoane.

De multe ori credem ca a ierta pe cineva este un favor pe care i-l facem acelei persoane. In realitate insa, acesta este cel mai mare favor pe care ni-l putem face chiar noua insine.

In cutia ta cate piersici sunt?! Si ce ai de gand sa faci cu ele?!…

“Tanar, 28 de ani, doreste casatorie. Cauta o femeie care sa ii scoata din cap ideea asta prosteasca.”

Intr-una din rezervele sanatoriului de nebuni un pacient plange.
-Ce-I cu asta? Intreaba directorul pe medical de salon.De ce plange?
-Sustine ca si-a vandut tara…
-Si acum are remuscari?
-Nu, plange ca nu i-au platit-o!

Pana mai ieri eram un nimeni dar de cand m-am insurat si m-am mutat la casa mea stiu sigur ca am devenit cineva.
Adica… Cineva trebuie sa duca gunoiul! Cineva sa faca piata! Cineva sa dea cu matura! Cineva sa gateasca!
Ce sa mai… cineva si iarasi cineva…

Sarpele e odios nu pentru ca musca, ci pentru ca se ascunde ca sa muste!

Am auzit la televizor ca astazi este ziua presedintelui Basescu.
Domnule presedinte Traian Basescu, sinteti cel mai bun! De aceea, va doresc din toata inima, sa aveti soarta pe care au avut-o cei mai buni presedinti pe care i-a avut Romania!

Un cuplu mai în vârstă, Margret şi Bert, s-a decis să se mute, la pensie , în Texas.
Bert îşi dorise dintotdeauna să aibă o pereche de cizme de cowboy, autentice, aşa că văzând unele, la preţ redus, le cumpără, le încalţă şi se întoarce acasă.
Păşind mândru în bucătărie, îi zice nevestei: “Observi ceva diferit, la mine?”
Margret îl măsoară o clipă sau două şi zice: “Nimic”.
Frustrat, Bert, se duce la baie, unde se dezbracă, după care reapare în bucătărie în pielea goală şi numai în cizme.
O întreabă iarăşi pe Margret: “Ei, acuma observi ceva diferit la mine?”
Margret se zgâieşte la el, iarăşi, nedumerită şi îi zice: “Ascultă Bertie, eu nu văd, ce este diferit? Aşa cum îţi atârnă astăzi, atârna şi ieri şi tot aşa o să-ţi atârne şi mâine.”
Furios, Bert urlă la ea: “ŞI NU ŞTII DE CE ATÂRNĂ, MARGRET?”
“N-am nici cea mai mică idee…”, răspunde ea.
“ATÂRNĂ, PENTRU CĂ SE UITĂ LA CIZMELE MELE… CELE NOI!!!”
Margret, cu o grimasă: “Mai bine îţi cumpărai o pălărie, Bertie. Zău aşa, era mai bună o pălărie!”

Sa organizat o expozitie de pictura…Premiile au fost decernate dupa cum urmeaza:

Mentiuni:
Un tablou in care erau reprezentate o femeie goala stand pe calorifer alaturi de o carpa, si intitula “Boarfe la uscat”.
Alt tablou: pe o masa, stand alaturi, o femeie dezbracata cu o para, si intitulat “Poame”.

Premiul III:
Tabloul infatiseaza in maniera renascentista: un copac inalt, ramuros, avand pe crengi o multime de femei goale, si intitulat “Pom cu poame”.

Premiul II:
O pictura in tempera: un proletar cautand ceva, cu o privire incruntata; spre el alearga o femeie dezbracata, cu bratele larg deschise: Tabloul se intituleaza “In cautarea sculei”, si in fine,

Premiul I:
Un tablou in ulei stil “realismul socialist” infatisand o scena de seceris. In prim-plan o femeie, dezbracata, aplecata cu secera in mana, taind niste spice. Titlul lucrarii: “Iobagi pe camp”.

Profesorul: Ai imputit toata clasa cu parfumul asta de tarfa! Numai tu si nevasta-mea va dati cu asa ceva!

Singurul meu regret în viaţă e că nu sunt altcineva.

Un german, un englez si un roman vroiau sa intre in rai.Inainte de a intra trebuiau sa ii spune lui Sf. Petru cum au murit.Vine germanul la Sf. Petru:
-Tu cum ai murit?
-Pai miam cumparat un Audi A8, am facut accident si am murit.
Germanul intra in rai…vine englezu la Sf. Petru.
-Tu cum ai murit?
-Miam cumparat un Audi Q7 am facut accident si am murit.
Acum vine romanu la Sf. Petru.
-Tu cum ai murit?
-Miam cumparat un BMW X6 si am murit de foame.

Daca haina nu-l face pe om ,atunci ce valoare are politistul ?