Trei primari , unul din ardeal , altul din zona moldovei si altul oltean , prieteni buni ei , se intalnesc si din vorba in vorba ajung si la capitolul prostia omeneasca . Si incep ei sa se laude in care zona sunt cei mai prosti oameni . Zice olteanu , pai la noi in regiune cam 5% din oameni sunt complet prosti . Moldoveanul zice , pai la noi in zona cam 3 % sunt prosti . Ardeleanul le zice , pai la noi in Ardeal nu este nici un prost . Pai cum asa, zic cei doi ? Ia hai sa mergem noi in Ardeal sa vedem . Si merg ei in Ardeal , intr-o zona asa mai izolata , si olteanul il vede pe un cioban care statea tolanit in toiag , si se scarpina in cap prin caciula . Cand il vede olteanul ii spune :
– Nu te supara pe mine bade , dar vad ca matale esti complet prost … nu mai bine iti dai jos palaria aia din cap si te scarpini ca tot omul ?
La care ciobanul :
– Da tu esti mai prost , pai tu cand te scarpini in cur iti dai jos pantalonii ?

Se intilnesc doi tarani pe camp:
-Noroc Ioane
-Noroc si tie ma Gheo
-Da cei cela de la gitul tau ma?
-Eeee! asta e un binoclu ma
-Ma da ce faci cu dinsul ma?
-Ma da prost mai esti,ia uita-te tu prin el asa nitel la turma aia departe si zi-mi ce vezi?
-Muicaaaa!! ma ce aproape le aduce asta de noi ma!!
-Pai da ma asta apropie imaginile,uite aseara te-am vazut cum io trageai lu nevasta-ta.
-Ma Ioane,io zic sa-l dai inapoi ca e stricat ma,ca io aseara nici n-am fost acasa!!

Doi vanatori erau undeva, intr-o padure.
La un moment dat, unul dintre ei se prabuseste la pamant, fara suflare, cu ochii dati peste cap.
Celalalt scoate repede celularul si suna la Salvare.
– Prietenul meu a murit. Ce sa fac? striga el in receptor.
La care operatorul raspunde:
– Mai intai, calmati-va si eu o sa va ajut. Acum sa ne asiguram ca e intr-adevar mort.
Se lasa tacerea, dupa care se aude zgomotul unei impuscaturi. Dupa care, tipul pune mina pe telefon si zice:
– OK si acum ce facem?

Un om de la ţară, împreună cu băiatul său, vizitează un magazin universal de la oraş. Rămîn amîndoi blocaţi în faţa celor doua ziduri strălucitoare, care se despărţeau şi apoi se uneau la loc. Băiatul întreabă:
– Tată, ce-i asta?
Tatăl, care în viaţa lui nu văzuse un lift, răspunde:
– Fiule, n-am văzut aşa ceva în viaţa mea, nu ştiu ce poate fi!
În timp ce se uitau amîndoi, cu ochii ieşiti din orbite de uimire, o bătrînă într-un cărucior cu rotile vine, apasă un buton, cele două ziduri se deschid, iar bătrîna intră într-o mică cameră. Zidurile se închid, iar cei doi văd niste cerculeţe mici de lumină, care se aprindeau şi se stingeau. Zidurile se deschid din nou şi apare o blondă superbă de 24 de ani.
– Fiule, du-te repede şi cheam-o pe mă-ta

Soseşte un ţăran la un stadion de lupte de cocoşi. Tipul habar n-are despre aceste concursuri şi se apropie de cineva care arăta ca un bun cunoscător (pălărie, trabuc şi privirea respectivă) şi îl întreabă:
– Scuzaţi, în următoarea luptă, care e cocoşul cel bun?
Omul răspunde:
– Cel bun e cel alb!
Prietenul nostru merge şi pariază o mulţime de bani pe cocoşul alb. Începe lupta şi cel alb primeşte o bătaie de pomină. Supărat, omul nostru se îndreaptă către consilierul lui şi îl ceartă:
– Alo, domnule, n-aţi spus că cel bun era cocoşul alb?
La care celălalt răspunde:
– Da, cel alb era cel bun, celălalt este un dobitoc

Baciul îşi paşte oile pe culmea muntelui. Se apropie un turist.
– Bună ziua, baciule. Frumoase oi ai.
– Mda, frumoase. Alea albe.
– Da’ alea negre?
– Păi… ş’alea negre.
– Dar lapte dau?
– Dau, cum să nu dea. Alea albe.
– Da’ alea negre?
– Păi… ş’alea negre.
– Dar miei fac?
– Faaac. Miei mulţi şi sănătoşi. Alea albe.
– Da’ alea negre?
– Păi… ş’alea negre.
– Dar ceva lînă scoţi de pe ele?
– Lînă? Dau muuultă lînă. Alea albe.
– Da’ alea negre?
– Păi… ş’alea negre.
– Baciule, de ce spui mereu “alea albe”? Ce-au oile albe deosebit?
– Păi… alea albe sînt ale mele.
– Da’ alea negre?
– Păi… ş’alea negre.

Ora 7 dimineaţa. Un echipaj de poliţie opreşte un autoturism pentru un control de rutină. Poliţistul se deplasează la maşina oprită.
– Bună dimineaţa, sergent Popescu de la brigada de poliţie rutieră, actele la control, vă rog.
– ?!?!?!?!? (şoferul nimic)
Poliţistul ciocăneşte în geam şi repetă:
– Actele la control, vă rog.
– ?!?!?!?!? (nici o reacţie din partea şoferului)
Poliţistul deschide portiera maşinii şi şoferul cade pe asfalt. Contrariat, întreabă:
– Aţi consumat băuturi alcoolice?
– Nuuuuuuu, dom’ şef.
– Auzi bă, păi ce eu sînt prost? Ia suflă în fiolă.
Suflă omu’ şi nimic, fiola rămîne albă. Poliţistu’ în gîndul lui “bă, fir-ar mă-sa a dracu’, iar ne-au dat ăştia fiole expirate”. Ia o altă fiolă, verifică să aibă termenul de valabilitate neexpirat şi îi spune şoferului:
– Ia suflă, bă, şi în asta.
Suflă ăsta şi tot nimic.
– Bă, tu ai băut.
– N-am băut, şefu’.
– Lasă că te trimit la institutul de medicină legală să faci analiza sîngelui.
Şoferul spăşit:
– Nu mă trimite, dom’ şef, că mă nenoroceşti. Eu sînt şofer profesionist şi dacă îmi iau ăia abecedaru’ rămîn fără pîine.
– Ahaaaaaaa, deci ai băut!
– N-am băut, şefu’.
– Da cum ai facut, bă?
– Şefu’, îţi spun dacă mă laşi să plec.
– Bagă.
– Dimineaţa mă scol devreme, iau o juma’ de votcă, fac o clismă cu ea, organismu’ se simte bine, gura nu miroase…
– Băăăăăăăăăăă, eu te las să pleci da’ să nu mai spui la nimeni, că te ia mama dracului. Dacă află şefii noştri, dupa aia la control ne obligă să vă mirosim nu nmai gura, ci şi curu’.

Într-o intersecţie, dimineaţă de dimineaţă un poliţist îl oprea pe şoferul Bulă şi pentru tot felul de motive îl amenda.
– Buna dimineaţa, sergent Popescu de la brigada de poliţie rutieră, actele la control, vă rog.
– Buna dimineaţa. Poftim.
– Aveţi numerele murdare. Amendă 50.000.
Bulă plăteşte şi înainte de a pleca îi spune:
– Să faci ca puiu’!
Ziua următoare, ia amendă că are un bec ars. Bulă plăteşte şi la plecare spune:
– Să faci ca puiu’!
Şi azi aşa, mîine aşa, într-o dimineaţă:
– Bună dimineaţa, sergent Popescu de la brigada de poliţie rutieră, actele la control, vă rog.
– Ştiu, mă amendaţi că nu am şapcă.
– Nu, dom’le, azi nu te mai amendez, da’ zi-mi şi mie care e chestia cu puiu’.
– Păi puiul creşte, devine cocoş şi o f**e pe mă-sa.

Un copil se juca în nisip. Vine un miliţian şi-l întreabă:
– Ce faci?
– Un miliţian!
– Şi din ce-l faci?
– Din apă, nisip şi c***t!
Miliţianul se supără şi-l aleargă pe copil, dar nu-l prinde. A doua zi, la fel:
– Ce faci?
– Un miliţian!
– Şi din ce-l faci?
– Din apă, nisip şi c***t! Iar se aleargă, iar scapă copilul. A treia zi, acelaşi scenariu:
– Ce faci?
– Un pompier!
– Şi din ce-l faci?
– Din apă şi nisip.
– Şi c***t nu mai pui?
– Nu, că atunci iese un miliţian.

Se dă examen pentru nişte posturi de poliţai, candidaţii erau într-o sală, vine un tip mai gras, se opreşte în faţa primului candidat şi-l întreabă:
– Bă, cît fac 2+2?
– 10, să trăiţi!
– Greşit, ai picat!
Ajunge la al doilea:
– Cît fac 10-4?
– 18!
– Nu, ai picat!
Bla… Bla… ajunge la ultimul (unu’ mic.. prăpădit):
– Bă, cît fac 6+6?
– 12!
– Bravo, bă, cum ţi-ai dat seama?
– Am scăzut 4 din 100.

La un examen de intrare în poliţie, s-au prezentat 3 concurenţi, doi dintre ei fiind pilele cuiva mare din poliţie.
Intră primul concurent, pila domnului colonel X şi examinatorul întreabă:
– După cum ştiţi, în anul 1907 a avut loc o mare răscoală ţărănească la care au participat peste 40.000 de ţărani. Puteţi să-mi spuneţi în ce an a avut loc aceasta răscoală?
– În anul 1907.
– Perfect, sînteţi admis.
Intră al doilea concurent, pila domnului general Y.
– După cum ştiţi, în anul 1907 a avut loc o mare răscoală ţărănească la care au participat peste 40.000 de ţărani. Puteţi să-mi spuneţi cîţi ţărani au participat la această răscoală?
– Peste 40.000.
– Perfect, sînteţi admis.
Intră al treilea concurent. fără nici o pilă.
– După cum ştiţi, în anul 1907 a avut loc o mare răscoală ţărănească la care au participat peste 40.000 de ţărani. Puteţi să-mi scrieţi numele şi adresa fiecăruia?

Era unul pe malul unei ape şi dădea la peşte. Deodată muşcă. Cînd scoate undiţa din apă, ce să vezi – un peştişor de aur. Ăsta dă să-l bage-n traistă, cînd trece altul pe lîngă el:
– Ce faci bă, fraiere, aruncă-l, bă, înapoi în apă, tu nu ştii că peştişorul de aur îţi îndeplineşte trei dorinţe?
Se uită pescarul la peşte şi zice:
– Hai bă, dă-te dracu’ că şi-aşa eşti mic şi pricăjit, marş în p***a mă-tii înapoi în apă!
Nu-l aruncă bine-n apă că peştişorul de aur scoate capul afară şi-i zice:
– Bă, pentru că m-ai salvat îţi îndeplinesc trei dorinţe. Da’ orice mi-ai cere, lu’ ăla îi dau de două ori mai mult, că el te-a învăţat de bine.
Stă ăsta pe gînduri şi zice:
– Vreau o vilă ultrasupărată aici pe malul apei!
Pac! Îi apare-n faţă o vilă. Cînd se uită, lîngă vila lui, lu’ ăla îi făcuse două vile.
– Vreau 3 saci de bani!
Pac! apar lîngă el 3 saci de bani. Lu’ ăla îi apar 6 saci.
– Auzi, bă, ia-mi un c*i!

Se fac pregătiri pentru un congres al pescarilor. Preşedintele:
– Trebuie să evităm situaţia din anii precedenţi, cînd, la masa festivă, după vodcă şi palincă, s-a început cu chestii răsuflate de genul: “am prins o ştiucă atîta, am prins un caras atîta, de 50 cm, de 70 cm, de 3 la 7 kg, etc”; sînt chestii jenante. Aştept propuneri în acest sens.
Unul propune să se dea angajamente scrise; şeful spune că asta s-a mai făcut şi nu s-a respectat, etc. Un alt tip zice:
– Domnilor, sînt chestii ce nu pot fi controlate, la un păhăruţ omul uită de toate angajamentele. Eu aş sugera să folosim nişte cătuşe, fiecare să avem pe tot timpul
mesei cătuşe la mîini şi astfel nu se mai poate arăta că a prins unul atîta sau atîta.
Se acceptă varianta ca fiind cea mai sigură. Au loc lucrările şi se ajunge la masa festivă: gustări, vodcă, măsline, mămăliguţă, palincă… Preşedintele tocmai vorbea:
– Am filat, am întins, a muşcat, am început să-l trag, l-am adus la mal, am luat minciogul şi l-am scos afară. Era, era (vizibil jenat de cătuşe, arăta cu mîinile depărtate, făcute căuş), avea un ochi uite atîta de mare!

Un pescar cu sticluţa de vodcă lîngă el. La un moment dat, prinde peştişorul de argint. Dă el să-l arunce, da’ ăsta îi vorbeşte:
– Stai că-ţi îndeplinesc o dorinţă.
– Du-te, băi, în p***a mă-tii!
– Stai, băi fraiere!
– Bine, băi… de acu’ să mă p*ş vodcă.
– OK.
Aruncă ăsta peştişorul. După un timp, se termină sticla lui de vodcă. Stă ăsta ce stă pe gînduri şi pînă la urmă ia sticla şi se pişă în ea. Miroase… vodcă. Bea… vodcă. Vecinu’ se uită la el ca la felu’ paişpe.
– Ce faci, băi, acolo?
– Beau vodcă.
– Du-te, băi!
– Ia şi gustă!
Vecinul, iute la mînie îi dă una peste mînă şi sticla zboară şi se sparge de o stîncă. Ăsta ia un ciob şi i-l dă vecinului să-l miroasă. Ăsta miroase.
– Votcă, băi, chiar ai avut dreptate.
– Vezi, băi, fraiere… acu’ dacă ai spart sticla, treci şi ia de la sursă…

Un pescar îşi strîngea sculele de pescuit supărat că nu prinsese nimic. Cînd să plece, îl opreşte un pitic:
– Ştii cine-s eu?
– Nu.
– Eu sînt piticul bălţilor.
– Şi ce-i cu asta?
– Păi eu îţi îndeplinesc trei dorinţe dacă îmi îndeplineşti şi tu una!
– OK. S-a făcut.
Şi pescarul cere să devină foarte bogat, să aiba o casă foarte luxoasă şi o soţie care sa arate superb. Piticul bălţilor îi promite că îi va îndeplini dorinţa, dar îi cere să-l lase să-l reguleze. Pescarul refuză la început, dar se gîndeşte ce ar pierde şi acceptă. După ce-şi fac
treburile, la plecare piticul întreabă:
– Tu cîţi ani ai?
– 35. De ce?
– Păi la vîrsta asta mai crezi în piticul bălţilor?