Spiritul imigrantului carpatin tranzitează o serie de
stări sufleteşti dintre cele mai colorate pe parcursul
şederii sale în ţara cu cele mai multe visuri pe cap de locuitor. Poate fi împărţit în patru etape.

Faza 1 (0-6 luni)

Ajuns în ţara tuturor posibilităţilor, omul nostru coboară din avion cu inima cît motorul de Boeing şi, în timp ce
trage cu sete în plămîni aerul american şi prima ţigară, după 10 ore de post forţat, admiră afişul din faţa sa pe care scrie mare cu
litere roşii “No Smoking”.
Totul i se pare extraordinar, trepidaţia oraşului, zgomotul autostrăzilor, dar mai ales mărimea. Toate sînt mari, excepţional de largi,
minunat de înalte, nemaipomenit de lungi. Străzi, blocuri, gîndaci, oameni.Benzina şi laptele se vînd la galon pentru că şi
maşina, şi omul, în America, consumă mult. Frumoase i se par românului şi obiceiurile americanilor de a nu-şi
închide niciodată magazinele, iar obsesiile localnicilor de a mînca pînă şi ciment cu condiţia ca acesta să fie fat free le
consideră drăguţe, nevinovate.
Toţi oamenii îi par prietenoşi şi amabili. Transformă toate preţurile în lei şi constată că îi mai rămîne şi rest. Face permanent
comparaţii între cele două ţări, toate în favoarea Americii, normal. America e extraordinară. România? Doar o ordinară.

Faza 2 (6 luni – 2 ani)

America este exact ce a
văzut românul în filme. Şi mai mult decît atît. Mult
prea mult. Primele
interviuri pentru un job în meseria sa coincid cu primele
dezamăgiri. Degeaba le
arată diploma tradusă şi autentificată de un specialist
autorizat din România,
care la data naşterii a scris Birthday, în zadar trece pe
aplicaţie experienţa
sa vastă de manager general la SC Multinaţionala SRL SA.
Cu limba, imigrantul
nostru se descurcă însă foarte bine, aude la perfecţie
engleza. Lucru curios, de
la o vreme a observat că străzile alea mari care l-au
impresionat atît de plăcut
la început nu sînt chiar aşa curate, iar vegetaţia
luxuriantă de pe marginea
şoselelor cu 8 benzi nu e altceva decît nişte tufe de
pălămidă şi pîlcuri de
scaieţi. Soarele care-i zîmbea prieteneşte şi complice
la sosire s-a transformat
acum într-un bulgăre de foc care topeşte asfaltul,
răbdarea, speranţele. Noroc
cu aerul condiţionat. Al altora, maşina lui n-are pentru
că este un hîrb made
with pride in the USA, fabricat pe vremea cînd americanii
nu descoperiseră încă
simţul măsurii. A cumpărat-o cu 1.000 $, încredinţat
fiind că a făcut afacerea
vieţii lui, de la un dealer foarte amabil şi vorbăreţ
care nu contenea să-i
laude cunoştinţele despre automobile, în timp ce fostul
nostru proprietar de
Dacia cu bord franţuzesc şi schimbător de viteze lung
cît un bătător de covoare
inspecta ciurul cu acoperiş lovind uşor în roţi cu
vîrful pantofului. Obiceiul
de a compara cele două ţări şi l-a păstrat, dar acum
toate sînt în favoarea
României. Amintirile frumoase din şi despre ţara din
care a plecat îl copleşesc.
Îi vine să meargă la consulatul românesc şi să-şi
ceară iertare. N-o face. N-ar
avea cine să îl înţeleagă. Sau să îl asculte,
programul lor de lucru fiind
identic cu al său. O fi pentru casnice. Oricum e
hotărît, nu va sta aici. Poate
cîţiva ani, să-şi facă nişte bani, şi va pleca
înapoi. Sigur. Vorbeşte acasă, nu
le spune alor săi că instalează parchet şi dă cu
bidineaua, ci că o să le
trimită poze cu “eu pe malul oceanului privind
zgîrie-norii”.

Faza 3 (2-5 ani)

Omul a găsit un job pe măsura ambiţiilor sale, îi
place, e
destul de solicitant, dar şefii îl apreciază. De aia
i-au şi dat o săptămînă în
plus la concediul legal de cinci zile pe an, iar el l-a
mîncat tot în România.
Dezamăgire majoră acolo însă, toate sînt la locul lor,
cum le-a lăsat,
drumurile, vînzătoarele, transpiraţia, hîrtoapele,
maidanezii şi buticul din
colţ care încă vinde ţigări la bucată elevilor şi
bere la pet muncitorilor care
plantează borduri şi le fac poze cu telefonul mobil
gagicilor care se încumetă
să treacă prin apropiere. Ajuns înapoi în America,
realizează cu tristeţe că
toţi prietenii săi sînt, de fapt, în România, dar
îşi revine rapid pentru că se
putea şi mai rău: ca şi el să fi fost tot acolo. A
părăsit apartamentul
închiriat şi simpaticii vecini de etaj care din prietenie
îl lăsau să asculte
gratis 24 de ore pe zi muzică latino fără măcar ca el
să deschidă geamurile şi
fără să-i ceară nici nu ban. Bine, cu excepţia acelei
seri cînd Miguel, vecinul
din dreapta, i-a bătut în uşă uşor cu coada satîrului
şi l-a rugat să-l
împrumute cu ce are prin portofel cît încă mai mişcă.
Acum şi-a luat casă,
maşină nouă şi a început să se uite întîi la
produse şi apoi la preţ. A
descoperit că sporturile americane pot fi interesante
dacă îşi dă puţin silinţa
să le înveţe regulile şi într-o dimineaţă a realizat
că România e
irecuperabilă.

Faza 4 (de la 5 ani în sus)

Copiii lui s-au născut aici. El le vorbeşte în româneşte, iar ei îi răspund în engleză. El vrea să-i ducă într-o vacanţă prin Apuseni, ei vor la Disneyland. Odată cu naşterea
copiilor, trei generaţii din familia lui sînt în America: omul nostru, copiii şi bunicii pensionari aduşi din ţară pentru a avea grijă de cei mici, deoarece el şi soţia lucrează.

Are programe româneşti la televizor pentru că bunica a condiţionat venirea de neîntreruperea vizionării serialului Numai iubirea.
Senzaţiile tari aproape au dispărut odată cu instalarea unei normalităţi nefireşti şi necunoscute .

ea si el in pat
el: – asa draga mea, suge, ah ce bine e, suge, suge … mmmmm … acum sufla putin ca mi-a intrat cearceafu’n c*r

Despre Cei Perfecti

A fost o data un barbat perfect si o femeie perfecta.
Ei s-au intilnit si deoarece relatia lor a fost
perfecta s-au casatorit. Nunta a fost perfecta. Iar
viata lor in doi a fost, de asemenea, perfecta.
Intr-o seara de Craciun, in care ningea puternic,
aceasta pereche perfecta mergea cu masina pe o sosea
plina de curbe, cind la un moment dat au vazut pe
cineva la marginea strazii, care se pare ca avea o
pana. Era Mos Craciun, cu o tolba plina de cadouri.
Deoarece ei nu au vrut sa dezamageasca copiii cei
multi care asteptau cadourile, perechea perfecta l-a
invitat pe Mos Craciun sa se urce in masina lor pt. a
ajunge la timp sa imparta cadourile. Si au pornit la
drum. Din nefericire, s-au inrautatit conditiile
meteorologice iar cei trei au avut un accident. Unul
singur din cei trei a supravietuit. Care?
(Ganditi-va mai intai si abia apoi va uitati la
raspuns!!!)

Mai jos e raspunsul :

Bine-nteles ca femeia perfecta.
Ea este singura din cele 3 personaje care exista
intr-adevar. Toata lumea stie ca Mos Craciun nu
exista…. si ce sa mai zicem de barbatul perfect…

Pt. femei, povestea se termina aici. Barbatii vor citi
in continuare.

Puncte bonus pt. barbati:
Daca Mos Craciun si barbatul perfect nu exista,
inseamna ca femeia a condus. Ceea ce explica de ce s-a
si intimplat accidentul.

Si inca ceva: daca esti femeie si ai citit si restul
povestii, asta mai demonstreaza inca o chestie:
Femeile nu fac niciodata ce li se spune ! AM ZIS CLAR,MAI SUS : “PT FEMEI,POVESTEA SE TERMINA AICI ”

Un tip la un restaurant in gara de Nord: “Un pui de Crevedia, bine rumenit” Se duce ospatara la bucatarie, da comanda. Aia de la bucatarie “Da-l ma naibii, de unde pui de Crevedia…Da-i de Buzau”. Ii duce ospatarul puiu’; ala ii baga un deget in tartita, baga degetu’ in gura: “Haaa, vreti sa ma pacaliti, asta nu-i pui de Crevedia, e de Buzau”. Liniste mormantala in tot restaurantul.
Dupa vreo 5 minute, langa masa tipului apare unu’, pac, se intoarce cu curu’:
“Frate, n-am mama, n-am tata, zi-mi si mie te rog, de unde sunt?”

Scrie pe google do you si asteapta cateva secunde! like daca ti-a placut!

Ghidul soferului/vatmanului ratb

1. Conduceti intotdeauna cu 20km/h mai putin decat este permis. Nu uitati ca poate calatorii vor sa admire privelistea.
2. Nu luati in considerare planul orar. Veniti cu 10-15 minute mai tarziu. Asta demonstreaza creativitate.
3. Daca semaforul indica verde conduceti cat de incet cu putinta. Sperati ca acestea vor schimba culoarea in rosu. Astfel mai aveti timp sa cautati pedala de acceleratie.
4. Nu trebuie sa opriti in toate statiile. Calatorii pot sa merga si pe jos. La urma urmei mersul pe jos face un picior frumos…
5. Deschideti usiile in statii din timp si inchideti-le la timp. Astfel calatorii pot devenii mai suplii.
6. 0priti si intre statii. Astfel calatorii cade doresc sa ajunga mai repede la destinatie devin mai nervosi.
7. Accelerati cu putere, ca la formula 1, mai ales cand calatori in varsta se afla in picioare pe culoar. La urma urmei numai zborul este mai frumos…
8. Nu conduceti traseul stabilit. Folositi intotdeauna alte rute si duceti calatorii prin locuri prin care nu au mai fost niciodata.
9. Daca se intampla (cumva) sa fiti la timp intr-o statie nu deschideti usile. La urma urmei calatorii din statie puteau sa vina mai devreme…
10. Daca un controlor se urca la usa din fata recomandati-i sa controleze peasagerii de abia dupa ce autobuzul/tramvaiul este cu adevarat plin. Astfel oamenii sunt mai apropiati

Cand era student, Einstein obisnuia sa se duca la cursuri imbracat foarte prost. Intr-o zi, femeia de servici a universitatii il opreste si-l intreaba:
-Domnule student, dar cum se poate sa umblati asa prost imbracat? De ce nu va luati haine mai bune?
-Ce rost ar avea, doamna? Oricum nu ma cunoaste nimeni!
Peste vreo 20 de ani, dupa ce luase premiul Nobel si devenise recunoscut la nivel mondial, Einstein trebuia sa tina o conferinta la fosta lui universitate si se imbraca, din nou, foarte prost. Aceeasi femeie de servici il vede si-i zice:
-Domnule Einstein, dumneavoastra, cel mai mare savant al lumii, imbracat asa? De ce nu v-ati luat un costum bun?
La care einstein raspunde:
-La ce bun, draga doamna? Oricum ma stie deja toata lumea!

Tatăl meu era beţivul oraşului. De obicei pentru unele oraşe nu-i chiar aşa de rău, dar tocmai New York-ul??

Se intalnesc doi amici:
-Noroc Ioane! Am auzit ca unchiul tau i-a tras o palma lui Fane Spoitoru. Asta da om! O rugaminte am si eu: as vrea sa dau mana cu el!
-Esti tampit? Crezi ca pentru placerea ta il dezgrop?

După penalty-urile ratate în semifinalele CL, Gigi Becali a propus ca Messi să fie poreclit ”Tatu de pe Nou Camp”, iar Ronaldo ”Costea de Bernabeu”.

Când și-a luat Mercedesul ăla foarte scump cu cutie automată, Patriarhul Daniel a mers pe principiul că Dumnezeu îți dă, dar nu îți bagă și în viteză.

Ca să se deplaseze mai rapid în trafic, popii ar putea să-și pună pe mașinile lor de lux câte o candelă, pe post de girofar.

Popii ăștia au ajuns atât de bogați că dacă-și unesc forțele ar putea să-L dea jos și pe Dumnezeu.

Nu știu dacă ați observat, dar mai nou popii își fac semnul sfintei cruci după modelul logoului Mercedes.

De ce se îmbracă popii în negru? Ca să se asorteze la limuzine și la ochelarii fumurii.

Ușor-ușor, popii ar trebui să renunțe la crucea de pe turla bisericii și să pună în loc ceva mai sigur – un paratrăsnet.

Bula se duce fericit la ma-sa:
-Mama, azi directorul scolii m-a laudat!
-Zau ma? face ma-sa mirat, stiind ce fecior are. Si ce a zis?
-A zis ca noi toti suntem o clasa de magari si eu sunt cel mai mare!

Grecia cere Germaniei compensaţii de 100 de miliarde de euro pentru ocupaţia nazistă. Dacă nemţilor li se pare prea mult, grecii sunt dispuşi să se mai lase ocupaţi un an-doi, până se face suma!

Bugetarii cer sa nu mai aiba liber de 1 mai, invocand dreptul la inca o zi in care sa stea degeaba la birou!

Legea 2 a lui Dilbert despre muncă: Nu fi de neînlocuit; dacă nu poţi fi înlocuit, nu poţi fi promovat.