Un rus ajunge in iad. Il vede pe ala cu cornite cum fierbea la o oala si il intreaba:
– Da’ ce fierbi acolo?
– Astia-s americani si trebuie sa stau langa ei ca se ajuta unii pe altii si scapa….
Rusul mai vede o oala care fierbea si il intreaba:
– Dar la oala asta de ce nu stai sa pazesti?
– Acolo fierb romanii si in cazul in care da unul sa scape ceilalti il trag inapoi!!!

Cind NASA a inceput trimiterea de astronauti in spatiu s-a descoperit ca pixurile nu functioneaza in imponderabilitate. Pentru a rezolva problema, oamenii de stiinta americani au cheltuit 2 miliarde de dolari si s-au chinuit zece ani ca sa realizeze un pix care sa scrie chiar si in lipsa gravitatiei, tinut cu susul in jos, sub apa, pe orice suprafata, inclusiv sticla si la orice fel de temperatura, de la conditii de inghet pina la 300 grade C. Rusii au folosit un creion inventat de romani!

-De ce majoritatea sporturilor barbatesti se joaca pe iarba artificiala?
-Pentru ca jucatorii sa nu fie ispititi s-o pasca

Din perlele profesorilor:
-Taci odata si povesteste lectia !
-Stai jos si ridica-te in picioare cand vorbesti cu mine !
-Ia sa vedem absentii !
-Cine nu stie tabla inmultirii, data viitoare il pun s-o invete aici odata cu mine !

Stefan cel Mare statea si fuma un joint.
La un moment dat intra un razes disperat si ii spune:
– Stefane au intrat turcii in moldova!
Stefan linistit trage din joint si intreaba:
– Cati sunt?
– Razesul raspunde in graba:
– Cata frunza, cata iarba…
…la care Stefan intreaba:
– Cata iarba?!

Doi tipi fara prietene:
-Hai ma,si asa nu avem prietene hai si noi la curve!
-Bine ma,hai!
La aceasta conversatie trage cu urechea si bunica unuia dintre eu.A doua zi vine unu dintre ei la care bunica zice:
-Unde-i celalalt?
-La curve.Tot asa cam un un de zile la care iar bunica intreaba:
-Unde-i celalalt?
-La curve.Eu am plecat dar el a ramas.

– Care este cea mai buna masura pentru contraceptie?
– CASCO!

În tinereţea mea foarte tumultoasă, am făcut un drag de otită, de mai mare dragul să o tot ai. Adică de genul că m-a ţinut vreo 14 ani. După un tratament cu antibiotice pentru rinichii mei spălaţi cu bere la vremea aia, otita mi-a dispărut. A luat o pauză de vreo 4-5 ani ca să-şi pună gândurile în ordine, după care s-a reîntors la mine, că doar eu eram marea ei dragoste.
Aşa că ieri, sătul de iubire, m-am decis brusc să consult un medic, având în vedere că tocmai era un loc liber în parcarea din faţa clinicii şi era păcat să-l ratez. Plătesc consultaţia şi ajung pe scaunul ORL-istului, un moşulică simpatic. Se uită ăsta în urechea mea dreaptă, mă ceartă că-s inconştient, că am noroc că gaura în timpan e pe centru, după care scoate o ustensilă, raşchetează prin urechea mea vreo căteva minute, după care îmi bagă un aspirator în ureche şi….băi, eu nu sunt sigur, dar cred că mi-o extras şi din creier! Am început să urlu, ignorând aroganţa moşului care-mi cerea să fiu bărbat. Pla mea, cred că în momentul ălă îmi doream să fiu femeie şi să nasc! Termină moşul de aspirat, eu mă prelingeam pe scaun că nu mai aveam nicio putere, îmi toarnă o soluţie în ureche, mă curăţă după care îl văd pregătind o seringă imeeeensăăă! Bă, io mă cac pe mine de frică când văd seringi şi ace! La vederea seringii ăsteia mi-o pierit şi pofta de a mă duce la budă. Umple moşu seringa cu nuştiuce şi vine spre mine. Mă pune să-mi ţin o tăviţă sub ureche şi …..na’ am aflat pe pielea mea cum e cu tsunamiul! I s-a făcut moşului milă de mine, mi-a pus o lampă lîngă ureche, cică să-mi usuce urechea. Bă, cînd am ieşit din cabinet, cine mă vedea din dreapta zicea că am venit direct de pe plajă, aşa ardea lampa aia!
Până stăteam eu cu urechea dreaptă la lampă se uită moşul în urechea stângă, zice că asta e aproape vindecată dar că trebuie un tsunami şi în ea. Executăm şi tsunamiul în stânga, după care mi-am zis că e destul şi e cazul să mă duc acasă să stau o săptămână să mă refac. Când să mă ridic, mă trezesc cu un tub înfipt în nara stîngă. Celălalt capăt al tubului era legat la o pompă, aflată în mâna moşului care mă bătea la cap să repet după el cuvântul “ţuuuucăăăăăărrrr”! Şi când i-am făcut pe plac moşului şi-am urlat “ţuuuucăăăăăărrrr”, moşu a acţionat pompa. Deci băi, dacă-mi plantau ăştia nişte eoliene lângă urechi, dădeam curent la jumate de Sibiu! Bănuiesc că era distractiv pentru moşu, că m-o pus de vreo trei ori să urlu “ţuuuucăăăăăărrrr”, dar pentru mine nu era amuzant să simt uragane prin urechi.
Credeţi că s-a terminat? Nuuu! Mă duce moşu într-o cameră, îmi lipeşte în frunte un fel de senzor legat la un aparat şi-mi zice să-i arăt în ce ureche aud semnalul. Eu am crezut că moşu e într-o ureche, cum naiba să aud în urechi, un semnal transmis în frunte! M-am înşelat! Mi-o străpuns un ţiuit în urechea dreaptă de mi-a părut rău că nu mi-am lăsat să crească unghia degetului mic, ca să mă pot scărpina în tihnă!
În final mi-a scris o reţetă cu o soluţie auriculară şi mi-a spus că vineri mă aşteaptă să mai repetăm.

via – bagatorideseama.com

– Care-i culmea căderii?
– ?!
– Să cazi pe gânduri și să-ți rupi o mâna!

Copilul îi spune mamei:
-Am decis să nu mai învăţ.
-Păi, cum aşa? întreabă mama.
-Am auzit că cineva a fost ucis pentru că ştia prea multe.

I. Ce e rautacios?
R. Sa-l trimiti pe Stevie Wonder la cinema.
I. Ce e deosebit de rautacios?
R. Filmul la care l-ai trimis sa fie unul mut…

De ce si-a concediat Stevie Wonder managerul?
Pentru ca la asezat cu spatele la public…

– Cum se numeste secretara sefului?
– Bosumflata!

I.De ce nu poate citi Stevie Wonder notele muzicale?
R.Pentru ca e negru…

Ora 3:15 noaptea, in Bucuresti. La ambasada Federatiei Ruse in Romania suna telefonul. Ofiterul de serviciu se trezeste cu greu si raspunde:
– Alo, ambasada Rusiei, ofiter Karpov la telefon!
– Buna dimineata domnule Karpov, puteti sa-mi spuneti cate este ceasul, va rog? se aude vocea de la capatul celalalt al firului.
Karpov se uita la ceas si raspunde:
– Este ora 3 si 20 noaptea!
– Multumesc, spune interlocutorul si inchide.
“Ah, cati nebuni au voie sa dea telefon…” gandeste ofiterul Karpov si se culca la loc.
Dupa vreo 10 minute suna din nou telefonul. Karpov se trezeste din nou si, iritat, raspunde:
– Alo, ambasada Rusiei, ofiter Karpov la telefon!
– Buna dimineata, tot eu sunt, replica interlocutorul. Puteti sa-mi spuneti din nou cat este ceasul?
Karpov se uita din nou la ceas:
– Este ora 3 si jumatate dimineata…
– Bine, multumesc, spune celalalt si inchide.
“Ah, ce noapte infernala” gandeste Karpov si se duce din nou in pat.
Dupa inca un sfert de ora, telefonul suna din nou insistent. De data asta Karpov sare din pat, ridica nervos receptorul si urla:
– Alo, Ambasada Rusiei, Karpov la telefon!
– Buna dimineata domnule Karpov, tot eu sunt! Mai spuneti-mi o data cat este ceasul!
– Este ora… da’ stimate domn, lasa-ma odata in pace! Aici e ambasada Rusiei, suna domnule la robot!
– Da’ ce, spune celalalt, robotul mi-a luat mie pendula in ’45?