Arheologul este acel specialist, a carui cariera zace in ruine…

Intrebare la Radio Erevan
– Exista posibilitatea ca o clasa intreaga sa fie repetenti? si chiar multumiti?
– Da, clasa politica romaneasca!

– Unde fuge chirurgul?, intreaba pacientul, care tocmai si-a primit injectia de anestezie, inainte de a adormi.
– A iesit putin, sa dea cu banul, fiindca a uitat daca trebuie sa va opereze stomacul sau duodenul.

VARA PE ULITA dupa G. Cosbuc
parodie BAC
Ne-aşteptam, la bac, să cadă
Vreun elev, acolo, doi,
Însă, ca după război,
Au picat elevi, grămadă…
Vai de noi!
Li s-a dus în lume vestea
Şi-am zvârlit spre ei săgeţi
Ascultaţi acum, de vreţi,
Cum s-a derulat povestea!
Să vedeţi…
Patru ani au dus-o bine,
Lenevind şi petrecând,
Fără să le dea prin gând
Că năvalnic vuiet vine
În curând.
Nici măcar în lună-o dată
Un caiet n-au răsfoit,
Şi-un liceu au absolvit,
Însă ziua mare, iată,
A sosit!
Dintr-un jeep, la bac, răsare
Un băiat al… ştim noi cui,
Arogant cum altul nu-i
Şi e plin de îngâmfare
Chipul lui.
Blugii peticiţi i-atârnă,
Cinci ca el încap în ei,
Dacă-l vezi, te-nchini la zei,
Că şi-a-nfipt în nara cârnă
Trei cercei
Uite-i buzunarul, frate,
Mare cât o zi de post
Şi croit c-un singur rost:
Au fiţuicile-adunate
Adăpost!
Îşi aruncă ochii, roată,
Prin lentile fumurii
Şi se-ndreaptă, să te ţii,
Către zgomotoasa gloată
De copii.
Cum se-apropiase bacu’,
Tatăl său, descurcăreţ,
Pregătise-un plan măreţ,
Ca examenul să-l ia cu
Orice preţ.
Profitând de-mprejurare,
Pe băiat îl doare-n cot,
Dar, la bac, surpriză mare:
Camere de spionare
Peste tot.
Inhibat din cale-afară
Şi mizând pe portofel,
Nu s-a descurcat defel,
Dar noi ştim c-au fost, în ţară,
Mulţi ca el.
De va şti să dea din coate,
Peste ani, nimic de spus,
La catedră fi-va pus,
La inspectorat sau, poate,
Chiar mai sus!
Că, la noi, acela care
Se târăşte-abia, abia,
Cu o pilă în dotare,
Poate să ajungă mare,
Doar să vrea.
Poţi preda la grădiniţă
Chiar de n-ai habar să scrii;
Te cruceşti când la „copii”
Pune-o bravă dăscăliţă
Doar un „i”.
Autori de perle crase
Din păcate, nu sunt rari,
Dezacorduri, faze tari
Se-ntâlnesc şi pe la case…
Mult mai mari.
Şcoala-i navă în furtună
Ce de-un timp a eşuat,
Echipaju-i speriat,
Şi-ar fi cazul să se pună…
Pe-nvăţat!

Intrebarea naivului:
– Oare ce e raul cel mai rau pe lume? Soacra sau ANAF?

La psihiatru.
– Incercati sa va simplificati viata. De exemplu, nu va mai preocupati cu obiecte care nu va apartin.
– Imposibil: sunt controlor vamal.

– Fiica-mea merge in Italia sa studieze canto.
– Cine-i plateste studiile?!?
– Au facut vecinii nostri colecta…

– Sincere condoleante pentru moartea soacrei! Cand va fi ceremonia cu urna funerara?
– Noi nu am pus cenusa in urna, ci intr-o clepsidra!
– Cum asa?
– Pai asa zicea ea intotdeauna, ca nu ii place sa stea locului.

Pe vremuri, puteai sa omori zmeul si sa te insori cu o cosanzeana. Azi nu mai sunt cosanzene, te poti insura doar cu zmeoaice…

Cand imi merge prost, ma gandesc la biata femeie care trebuie sa il suporte pe fostul meu sot si imediat ma simt usurata.

In tren, un pasager isi scoate piciorul din pantof, spunand:
– Mi-a amortit piciorul…
Alt pasager:
– Dupa cum miroase, a si murit demult…

M-am pacalit… Pe usa scria “Doamne”, insa era doar un wc!

Cum poti sa nu ai soacra? Te insori cu o fata orfana.

– O cafea, va rog!
– Fara cofeina?
– Bineinteles. Si o prajitura fara calorii si frisca degresata!

La caminele de batrani, s-a introdus cate o doza de jumatate de viagra, pentru toti barbatii: dimineata, ca sa nu faca pe jos, iar seara, ca sa nu se rostogoleasca din pat.