– Ma ioane, mai tii minte ce tineri si frumosi eram… mai ales eu, si ce batrani si urati suntem acum… mai ales tu.

Vara mea mai mica zice:
— Vreau si eu sa ma joc!
— Nu, ca tu esti prea mica!
— Esti rau!!! Nu ma mai joc.

Un student îi scrie tatălui:

Dragă tată, trimite-mi un milion (100RON), să îmi iau un dicționar foarte important.
După trei zile primește pachet de acasă, cu dicționarul de care zicea în scrisoare.

Supărat că nu a mers șmecheria, îl vinde cu 50 lei la anticariat și o ține în cheltuieli cu amicii, până face toți banii de dicționar praf, când, iată, scrisoare de la tatăl său:

“Dragă băiete, sper că îți prinde bine dicționarul, iar,dacă ai studiat, într-adeavăr, vei vedea că între paginile lui ți-am pus și o bancnotă de 100 Euro, să te mai distrezi și tu cu fetele și prietenii.

Cu drag,tata.”

„Sub pretextul ca perfectiunea nu exista, nu va pastrati cu grija toate defectele” Jules Renard.

Prietenii imi spun zilnic ca sunt intepat…eu nu-i bag in seama continui sa-mi vad de stupi.

Omul intelept isi face vara sanie si iarna o pune pe foc.

– Puteti sa-mi puneti airbeguri la trabant?
– Sigur ca da.
– Dar aer conditionat?
– Desigur.
– Dar ABS?
– Da, se poate.
– Atunci spunetimi pretul si cat timp dureaza.
– Va costa 5 dolari si dureaza 10 minute.
– Va bateti joc de mine?
– Cine a inceput?

„Daca vrei sa-ti dai seama de fericirea unui om, nu trebuie sa întrebi ce-i face placere, ci, din contra, ce-l supara, cu cît se supara de lucruri mai mici, cu atît este mai fericit, fiindca cineva trebuie sa se afle bine pentru a fi susceptibil la nimicuri, în nefericire nici nu le baga în seama” Schopenhauer Arthur.

Nu știu voi, dar eu țin foarte mult la soacră-mea.

Chiar ieri i-am făcut cadou o excursie de 10 zile cu autocarul în Muntenegru.
Via BFPT

Erau 3 frati: Bula, Strula si Itzic care stateau incort. Deodata se aude un zgomot puternic de afara. Bula,curajos spune:
– Pasul meu e usor ca al pisicii salbatice, iau privirea agera ca a vulturului, fratii mei albi sa fie fara grija, ma duc eu sa vad ce se intampla. Iese din cort… liniste… POC! se aude de afara. Intra Bula in cort cu un ochi vanat. Nici un comentariu, nici un zgomot. Dupa inca 10 minute se aude alt zgomt afara. Strula se ridica si spune:
– Pumnul meu zdrobeste orice dusman. Fratii mei sa nu aiba teama, ma duc eu sa vad ce se intampla.
Iese… liniste… deodata, POC! Intra Strula in cort cu un ochi invinetit. Liniste. Se aseaza… Se scurg alte 3 minute, iarasi un un zgomot. Itzic se ridica, isi ia pistolul si spune:
– Trag cu arma ca un duh al savanei si ma furisez ca o umbra a noptii, fratii mei sa nu aiba teama, ma duc sa vad ce se intampla.
Ies din cort… liniste… deodata se aude: POC! Intra Itzic in cort. Intra tata in cort si spune:
– Ce-ati facut ma? Iar ati calcat pe grebla?

Dacă aveţi de gând să mergeţi în cazino, îmbrăcaţi cei mai frumoşi chiloţi. S-ar putea să vă întoarceţi acasă numai în ei!

Cand o nevasta te intelege, de obicei nu te mai asculta.

Un tigam a fost gasit mort in fantana unui mall din capitala. S-a inecat ca tigamul la Mall.

Munca l-a creat pe om, dar nici lenea n-a omorat pe nimeni.

La stareta unei mãnãstiri de maici se prezintã sora Maria, dornicã sã
se dedice cu totul vietii monahale. Maica staretã îi spune de la
început:
– Mãnãstirea noastrã are o regulã foarte strictã, numitã proba
tãcerii. Poti sã rãmâi aici cât doresti, dar nu ai deloc voie sã
vorbesti decât dacã îti dau eu voie.
Sora Maria acceptã si rãmase în mãnãstire. Dupã 5 ani, maica staretã o
cheamã la ea si îi spune:
– Iatã, esti cu noi de 5 ani de zile. Ai voie sã spui douã cuvinte.
– Pat tare, spuse sora Maria.
– Regret sã aud asta, rãspunse stareta, o sã-ti dãm un pat mai bun.
Dupã alti 5 ani, iarãsi o cheamã stareta la ea si îi îngãduie sã spunã
încã douã cuvinte.
– Hranã proastã, spune sora Maria.
Maica staretã o asigurã cã hrana va fi mai bunã în viitor, si mai
trecurã încã 5 ani. Dupã al 15-lea an, maica staretã o chemã din nou
si îi ceru sã spunã 2 cuvinte.
– Eu plec, spuse sora Maria.
– Probabil este cel mai bine, rãspunse stareta, si-asa n-ai fãcut
decât sã te plângi de când ai venit aici…