În noaptea nunții:
Ea: Îți miros picioarele?
El: Dacă asta îți face plăcere, e o.k.
Mariajul e ca jocul de sah: Trebuie sa ai grija de regina ca sa nu moara regele.
– Domnule director, nu stiu cum sa incep… Stiti… eu… sotia mea… ne vine foarte greu sa traim amandoi din salariul meu.
– Si ce vrei sa fac eu? Sa te divortez?
Soțul – este zidul de protecție, sprijinul tău zilnic și salvatorul tău, până în clipa în care strănută și vede pe termometru 37.2.
O familie de intelectuali. Sotia canta la
vioara. Sotul:
-Ok, inceteaza. Am sa-ti cumpar rochia
aia!
– Ce mancare e asta, draga?!
– Stiam eu ca iti va placea. Si cainelui ii plac foarte tare conservele astea!
– E o plosnita la noi in pat! striga nevasta-mea. Scoate-o afara, Costele…Te rog, scoate-o afara!!…
– Da’ nu vad de ce atata graba, draga…ii zic, descheindu-ma calm la pantaloni.
Pot spune ca o respect cu adevarat pe fosta mea nevasta…
De cand am divortat, nu m-a mai deranjat niciodata.
– Cum poti evita certurile intr-o relatie?
– ??
– Eviti relatia.
Nevasta-mea:
– Nu-i asa ca-ti place la nebunie cand cumperi ceva si primesti inca unul bonus ?
– Ba daaaa, ii raspund…esti la cumparaturi ?
– Nu, am nascut gemeni.
Pff….
Sursa: facebook.com/cezarpaul1
I-am zis soţului meu că, dacă nu îmi cumpără o rochie nouă, ies goală pe stradă, să vadă lumea că nu am cu ce să mă îmbrac!
– Şi ce a zis?
– Dacă tot ieşi, adu-mi şi mie două beri!
Sotia in pat. Sotul abia sosit, deschide sifonierul:
– Domnule Mos Craciun, ce cauti in sifonier? ne-ai adus ceva?
– Da, sotiei, fericire, iar dumitale, multa sabatate si sa ne vedem si la anu’
Trei barbati povestesc:
Primul: – Mai, cand simt ca relatia mea nu mai merge perfect, imi trimit nevasta 2 saptamani la tratament la bai in Grecia. Face acolo tratamente cu namol, cu ape naturale, cu ultraviolete cand se intoarce arata intinerita, zambeste mai mult, este radioasa! Si noi suntem un cuplu mai fericit!
Al doilea: – Mai si eu, o data pe an imi trimit sotia la o statiune de munte in Austria . Face acolo tratamente naturiste, diete naturale, aer curat, apa de munte, ozon. Se intoarce dupa doua saptamani mult mai radioasa, cu pofta de viata, si noi suntem un cuplu mai fericit.
Al treilea: -Bai, … nu stiu. Eu unul imi regulez singur nevasta!
Cum se ceartă femeile cu bărbaţii!
– Ce ai, draga mea?
– …
– Iubito, ce ai?
– …
– Iubitoooo!
– NU MAI ŢIPA AŞA!!!!!!
– Nu ţip. Tu ţipi.
– ŢIP PE DRACU EU!! Ce vrei?
– Să-mi spui ce ai. De ce eşti supărată?
– Nu am nimic.
– De 4 ore taci.
– De 4 ore şi 10 minute.
– De 4 ore şi 10 minute.
– Ce faci, mă îngâni?
– Nu te îngân.
– Ba mă îngâni. Nu vezi că repeţi tot ce zic?
– Nu repet… Bine, repet, scuze. Acuma îmi spui ce ai?
– Nu am nimic, te rog să mă laşi în pace.
– Bine, dar…
– Nici un „dar“, nu mai vreau să aud niciun cuvânt, OK? Lasă-mă!
După încă cinci minute de tăcere:
– Tu îţi baţi joc de mine, nu-i aşa?
– Poftim? De ce îmi bat joc de tine?
– Pur şi simplu nu-ţi pasă că sunt supărată.
– Păi, nu te-am întrebat ce ai şi ai zis să tac?
– Şi tu atâta ai aşteptat, nu?
– …
– După ce că eşti nesimţit şi îmi distrugi viaţa, nici măcar nu-ţi pasă…
– Dar ce-am făcut?
– Ce-ai făcut?
– Da.
– Chiar vrei să ştii ce-ai făcut?
– Da.
– Păi aia e, că problema nu e ce-ai făcut, ci ce n-ai făcut…
– OK, zi ce n-am făcut.
– Te faci că nu ştii, da?
– Nu, chiar nu ştiu, jur.
Ea începe să plângă cu sughiţuri. Şi printre sughiţuri vorbeşte:
– Şi când te gândeşti că erau şi alţii de faţă şi au văzut că mă tratezi ca pe o proastă.
– Când te-am tratat eu ca pe-o… despre ce naiba vorbeşti?
– Ţii minte, acum trei luni, la ziua ta, când
te-am rugat să duci gunoiul, de faţă cu mama şi cu tata, şi ai zis că n-ai chef, că o să-l duci mai târziu şi că mai bine să aduc eu desertul ăla, ce întârzii atâta cu el?…
– Aşa am zis?
– Cuvânt cu cuvânt. Adică, vezi Doamne, eu eram proasta pe care o ţineai tu numai la cratiţă, să-ţi facă deserturi, şi tu nici măcar gunoiul nu te deranjai să-l duci. M-am simţit oribil, să ştii, ca ultimul om…
Din nou hohote. El încearcă s-o ia în braţe.
– Ia mâna de pe mine! Sunt doar o bucătăreasă care nu merită respect.
– Iubito, dar ai înţeles greşit.
– Da, sigur, adică nici nu mă duce capul, asta vrei să zici, nu? Sunt o bucătăreasă fără creier.
– Eşti cea mai deşteaptă femeie pe care-o cunosc.
– Mai faci şi mişto de mine, ca un nesimţit…
– Doamne fereşte! Chiar nu fac.
– Cum poţi să-mi zici că sunt cea mai deşteaptă femeie pe care-o cunoşti? Ne-ai dat cumva la toate teste de inteligenţă?
– Nu v-am dat, dar, na… aşa mi se pare.
– Adică nici măcar nu eşti sigur.
– Ba sunt sigur.
– Eşti sigur pe dracu.
– Pe cuvânt că eşti foarte deşteaptă, iubito!
– Tu chiar vrei să mă umileşti în continuare, nu-i aşa?
– De ce te umilesc? Pentru că am zis că eşti deşteaptă?
Noi hohote.
– Iubito, ce-i cu tine? De ce plângi aşa?
– Mă faci urâtă, aşa, pe faţă, nu?
– Poftim? Când te-am făcut eu urâtă?
– Îmi repeţi că sunt deşteaptă, de parcă eu n-aş şti că aşa sunt consolate toate urâtele?
– …
– Taci, vezi? Te-ai blocat.
– Păi m-am blocat, da, că nu ştiu ce să răspund la astfel de tâmpenii.
– Acuma mă faci şi tâmpită, nu?
– Nu.
– Cum, nu? Insinuezi că sunt surdă?
– Băi, încetează, exagerezi îngrozitor.
– Am înţeles. Sunt urâtă, tâmpită, surdă şi exagerez. Şi locul meu e la bucătărie. Şi mai sunt şi curvă, o ştim de mult.
– POFTIIIM? De unde-ai scos-o?
– Mai ţii minte ce mi-ai zis, acum opt ani, când m-ai invitat prima oară la un suc?
– Ce ţi-am zis?
– „Unde stoarcem portocalele, la mine sau la tine?“.
– Aşa, şi?
– Adică, vezi Doamne, eu eram din aia care se culca cu bărbaţii de la prima întâlnire…
– EŞTI NEBUNĂ, ERA O GLUMĂ!
– A, da, acuma sunt şi nebună?
– Nu am vrut să zic „nebună“ în sensul ăla. Pe bune, hai să ne calmăm un pic şi să…
– DIVORŢEZ!
sursa: bravonet.ro
Un tip nimereşte în rai. Cerul este albastru, soarele auriu, cântă păsările, grădinile sunt pline de flori.
– Oh, sunt în Paradis!
Deodată, îşi aude soţia:
– Ai fost!