Un popa nu prea stia sa caute evangheliile din deosebitele duminici si sarbatori. Grija asta cadea tot pe capul bietului dascal, care invatase, pesemne, carte mai multa.
Intr-un rand, dascalul, necajindu-se pe sfintia-sa, se face ca-si uita sa caute evanghelia ce era sa se cetesca. Se-ncepe slujba, trece utrenia, se incepe liturghia, vine randul evangheliei, si popa incepe, ca de obicei, cu glas taraganat:
-Zis-a Domnul!…in vreme ce rasfoia prin carte sa gaseasca semnul dacalului… Zis-a Domnul!… Zis-a Domnul!…
-Da’ ce-a zis? intreba de la strana afurisitul de dascal.
-A zis sa te dau dracului ca nu mi-ai pus semn la evanghelie.